Capitolul7|Vindecarea slugii sutașului.Învierea tânărului din Nain.Trimișii lui Ioan Botezătorul.Mărturia lui Iisus despre Ioan.Ungerea lui Iisus de către o femeie păcătoasă.
1. După ce și-a sfârșit toate cuvintele în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Iar un sutaș avea un serv pe care-l prețuia și care, bolnav, era pe moarte.
3. Și auzind despre Iisus, a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să-i vindece servul.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el;
5. că iubește neamul nostru; și sinagoga, el ne-a zidit-o“.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Și nu era departe de casă, când sutașul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, și servul meu se va tămădui.
8. Că și eu sunt om pus sub stăpânire și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te! Și se duce; și altuia: Vino! Și vine; și slugii mele: Fă asta! Și face“.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a mirat de el și, întorcându-Se, a zis către mulțimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință!“
10. Și când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos.
11. Și a fost că după aceea S-a dus într-o cetate numită Nain; și împreună cu El mergeau ucenicii Săi și mulțime multă.
12. Iar când S-a apropiat de porțile cetății, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale; și ea era văduvă; și mulțime mare din cetate era cu ea.
13. Și văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“
14. Și, apropiindu-Se, S-a atins de pat, iar cei care-l duceau s-au oprit. Și i-a zis: „Tinere, ție-ți spun: Scoală-te!“
15. Și s-a ridicat mortul și a început să vorbească; și i l-a dat mamei sale.
16. Și frică i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Mare profet S-a ridicat între noi și Dumnezeu și-a cercetat poporul“.
17. Și a ieșit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur.
18. Și despre toate acestea i-au dat de veste lui Ioan ucenicii lui.
19. Și chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu ești Cel ce va să vină, sau pe altul să așteptăm?“
20. Și venind la El, bărbații I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, zicând: Tu ești Cel ce va să vină, sau pe altul să așteptăm?“
21. Și în ceasul acela El pe mulți i-a vindecat de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Și răspunzându-le, le-a zis: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan cele ce-ați văzut și-ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții învie și săracilor li se binevestește;
23. Și fericit este acela care nu se va poticni întru Mine“.
24. Iar după ce trimișii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie?: O trestie clătinată de vânt?...
25. Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Om îmbrăcat în haine moi?... Iată, cei ce sunt în haine scumpe și petrec în desfătări sunt în casele regilor.
26. Dar ce-ați ieșit să vedeți?: Un profet?... Da, v-o spun Eu vouă, și mai mult decât un profet.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care-ți va pregăti calea de dinaintea Ta.
28. V-o spun Eu vouă: între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic întru împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Și tot poporul auzind, și vameșii, s-au încredințat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
30. Dar fariseii și învățătorii de lege, nebotezându-se de către el, au lepădat voia lui Dumnezeu față de ei.
31. Așadar, cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții zicând: Din fluier v-am cântat și n-ați jucat; de jale v-am cântat și n-ați plâns.
33. Că a venit Ioan Botezătorul nemâncând pâine și nici bând vin, și spuneți: Are demon!
34. A venit Fiul Omului mâncând și bând, și spuneți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și-al păcătoșilor!...
35. Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei“.
36. Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a stat la masă.
37. Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir
38. și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a-nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir.
39. Și văzând fariseul care-L chemase, și-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine este și ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă...“.
40. Și răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învățătorule!“
41. „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“
43. Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“.
44. Și întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele și cu părul capului ei le-a șters.
45. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puțin, puțin iubește“.
48. Și i-a zis ei: „Iertate îți sunt păcatele!“
49. Și cei ce ședeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care și iartă păcate?“
50. Și i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!“