Capitolul8|Femei slujitoare ale lui Iisus.Parabola semănătorului.Făclia-n sfeșnic.Mama și frații lui Iisus.Potolirea furtunii.Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor.Vindecarea femeii cu scurgere de sânge; învierea fiicei lui Iair.
1. Și a fost după aceea că El umbla prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și erau cu El cei doisprezece
2. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,
3. Și Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod –, și Suzana și multe altele care le slujeau din avutul lor.
4. Și adunându-se mulțime multă și venind de prin cetăți la El, a zis în parabolă:
5. „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o.
6. Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Și alta a căzut în mijlocul spinilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o.
8. Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit“. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
9. Și ucenicii Săi îl întrebau ce înseamnă această parabolă.
10. Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă.
11. Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată și bună, îl păstrează și rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17. Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut și nimic tainic care să nu se cunoască și să nu vină la lumina zilei.
18. Așadar, luați seama cum auziți: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are“.
19. Și au venit la El mama și frații Săi; și nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii.
20. Și I s-a dat de veste: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă“.
21. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc“.
22. Și a fost că într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Și au plecat.
23. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Și s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și se umpleau de apă și erau în primejdie.
24. Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: „Învățătorule, învățătorule, pierim!...“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei; și ele au încetat și s-a făcut liniște.
25. Și le-a zis: „Unde vă este credința?“ Iar ei, cuprinși de teamă, se mirau, zicând unii către alții: „Cine este Acesta, că și vânturilor și apei le poruncește, și ele îl ascultă?“
26. Și au ajuns cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileii.
27. Și ieșind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca și în casă nu mai locuia, ci în morminte.
28. Și văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înainte-I și cu glas mare a zis: „Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuiești...“.
29. Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulți ani îl stăpânea; și-l păzeau legat în lanțuri și-n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu.
30. Și l-a întrebat Iisus: „Care-ți este numele?“ Iar el a zis: „Legiune“. Că demoni mulți intraseră în el.
31. Și-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
32. Și era acolo o turmă mare de porci care păștea pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; și le-a îngăduit.
33. Și ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a repezit de pe stâncă-n lac și s-a înecat.
34. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate.
35. Și au ieșit să vadă cele întâmplate și au venit la Iisus; și pe omul din care ieșiseră demonii l-au găsit îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus; și s-au înspăimântat.
36. Și cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37. Și toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinși de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând:
39. „Întoarce-te la casa ta și spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine“. Și a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el.
40. Și când S-a întors Iisus, mulțimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toți îl așteptau.
41. Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iair; și acesta era mai-marele sinagogii. Și căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să vină în casa lui.
42. Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și aceea era pe moarte. Și pe când Se ducea El, mulțimile îl îmbulzeau.
43. Și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și-și cheltuise toată averea cu doctorii și de nici unul nu putuse să fie vindecată,
44. s-a apropiat de El prin spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată i s-a oprit scurgerea sângelui.
45. Și a zis Iisus: „Cine este cel ce s-a atins de Mine?“ Dar cum toți tăgăduiau, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine s-a atins de Mine?...“.
46. Iar Iisus a zis: „S-a atins de Mine cineva. Căci Eu am simțit puterea care a ieșit din Mine“.
47. Atunci femeia, văzând că n-a rămas tăinuită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus în fața întregului popor din ce pricină s-a atins de El și cum de-ndată s-a tămăduit.
48. Iar El i-a zis: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!“
49. Și pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe învățător“.
50. Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; tu crede numai, și ea se va mântui“.
51. Și venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și pe tatăl copilei și pe mamă.
52. Și toți plângeau și se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme“.
53. Și ei îl luau în râs, știind că ea a murit.
54. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“
55. Și s-a întors duhul ei, și ea în chiar clipa aceea a înviat; și El a poruncit să i se dea să mănânce.
56. Și părinții ei au rămas încremeniți. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s-a petrecut.