Capitolul9|Trimiterea celor doisprezece.Irod și Iisus.Săturarea celor cinci mii.Mărturisirea lui Petru.Întâia vestire a Patimilor.Schimbarea la față.Vindecarea copilului demonizat.A doua vestire a Patimilor.Cine este cel mai mare? Folosirea numelui lui Iisus.
1. Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile.
2. Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
3. Și le-a zis: „Să nu luați nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să aveți câte două haine.
4. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de-acolo să nu plecați.
5. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieșiți din cetatea aceea scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“.
6. Iar ei au plecat și treceau prin sate binevestind și vindecând pretutindeni.
7. Și de toate cele petrecute a auzit Irod tetrarhul și era nedumerit; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morți;
8. iar de către alții, că Ilie s-a arătat; și iarăși de către alții, că un profet din cei vechi a înviat.
9. Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ și căuta să-L vadă.
10. Și întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Și luându-i doar pe ei-înde-ei, S-a dus într-un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida.
11. Dar când au aflat mulțimile, s-au dus după El; și El, primindu-le cu bunăvoință, le vorbea despre împărăția lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuință de vindecare, îi vindeca.
12. Dar ziua a-nceput să se plece. Și cei doisprezece au venit și I-au spus: „Dă drumul mulțimii să se ducă prin satele și gospodăriile dimprejur, ca să poposească și să-și găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu“.
13. Iar El le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne vom duce noi și vom cumpăra hrană pentru poporul acesta“.
14. Că erau ca la cinci mii de bărbați. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Așezați-i jos, în cete de câte cincizeci“.
15. Și au făcut așa și i-au așezat pe toți.
16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17. Și au mâncat și s-au săturat toți; și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri pline de fărâmituri.
18. Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?“
19. Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi“.
20. Și El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“.
21. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n-o spună nimănui,
22. zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie“.
23. Și tuturor le spunea: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie;
24. fiindcă tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela O va mântui.
25. Că ce-i folosește omului dacă va câștiga lumea-ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
26. Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu!“
28. Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru și pe Ioan și pe Iacob și S-a suit în munte ca să Se roage.
29. Și a fost că pe când Se ruga, înfățișarea feței Sale a devenit alta și îmbrăcămintea Lui albă, strălucind.
30. Și iată, doi bărbați vorbeau cu El; aceștia erau Moise și Ilie
31. care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
32. Iar Petru și cei împreună cu El erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut slava și pe cei doi bărbați stând cu El.
33. Și a fost că pe când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: „Învățătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: ție una, lui Moise una și una lui Ilie“; – el neștiind ce spune.
34. Și pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor și i-a umbrit; și s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35. Și glas s-a făcut din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultați!“
36. Și când glasul a trecut, Iisus S-a aflat singur. Și ei au tăcut; și în acele zile n-au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. Și a fost că în ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulțime multă.
38. Și iată că un bărbat din mulțime a strigat, zicând: „Învățătorule, rogu-mă ție, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am;
39. Și iată că un duh necurat îl apucă și deodată răcnește și-l zguduie cu spume și cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40. Și m-am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n-au fost în stare“.
41. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic!, până când voi fi cu voi și vă voi răbda?... Adu-l aici pe fiul tău!“
42. Și pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit și l-a zgâlțâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat și l-a vindecat pe copil și i l-a dat tatălui său.
43. Iar toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu. Și în timp ce toți se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi:
44. „Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor“.
45. Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.
46. Și le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?“
47. Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine
48. Și le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primește; și tot cel ce Mă va primi pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acela este mai mare“.
49. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe unul scoțând demoni întru numele Tău și l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“.
50. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriți; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“.
51. Și a fost că atunci când s-au apropiat zilele înălțării Sale, El și-a întărit gândul de a merge la Ierusalim.
52. Și a trimis vestitori înaintea Sa. Și mergând ei, au intrat într-un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim.
54. Și văzând aceasta, ucenicii Iacob și Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut și Ilie?...“.
55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: „Nu știți ai Cărui Duh sunteți? Că Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“.
56. Și s-au dus în alt sat.
57. Și pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde Te vei duce“.
58. Și Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini și păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul“.
59. Și către altul a zis: „Urmează-Mi!“ Iar acela a zis: „Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu“.
60. Iar El i-a zis: „Lasă-i pe morți să-și îngroape morții, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu“.
61. Iar altul I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas-bun de la cei de acasă“.
62. Iar Iisus i-a zis: „Nici unul care pune mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu“.