Capitolul10|Despre divorț.Iisus binecuvintează copiii.Tânărul bogat.A treia vestire a Patimilor.Cererea fiilor lui Zevedeu.Vindecarea lui Bartimeu orbul.
1. Și sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; și mulțimile s-au adunat iarăși la El și El iarăși le învăța, după cum îi era obiceiul.
2. Și apropiindu-se fariseii, îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-și lase femeia.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?“
4. Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărțire și s-o lase“.
5. Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoșării inimii voastre v-a scris el porunca aceasta;
6. dar de la-nceputul făpturii, bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu:
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa
8. Și cei doi vor fi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9. Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.
10. Și în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta.
11. Și El le-a zis: „Oricine-și va lăsa femeia și va lua alta, săvârșește adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, adulter săvârșește“.
13. Și aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a supărat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.
15. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“.
16. Și luându-i în brațe, și-a pus mâinile pe ei și i-a binecuvântat.
17. Și pe când ieșea El în drum, un ins a alergat la El și, îngenunchind înainte-I, îl întreba: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?“
18. Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.
19. Cunoști poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu păgubești pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta“.
20. Iar el I-a zis: „Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea“.
21. Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit și i-a zis: „Un lucru îți mai lipsește: Du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și-Mi urmează Mie“.
22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogății.
23. Și Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!“
24. Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu!
25. Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu!“
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: „Și cine poate să se mântuiască?...“.
27. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putință“.
28. Și a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat și ți-am urmat ție“.
29. Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarine pentru Mine și pentru Evanghelie
30. Și să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case și frați și surori și mame și copii și țarine; iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.
31. Și mulți din cei dintâi vor fi la urmă, și cei din urmă, întâi“.
32. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, și Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți: și cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Și iarăși luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple:
33. „Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da pe mâna păgânilor
34. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia“.
35. Și au venit la El Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învățătorule, voim să ne faci ceea ce-ți vom cere“.
36. Iar El le-a zis: „Ce voiți să vă fac?“
37. Iar ei I-au zis: „Dă-ne să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“.
38. Dar Iisus le-a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu și să vă botezați cu botezul cu care Eu Mă botez?“
39. Iar ei I-au zis: „Putem“. Și Iisus le-a zis: „Într-adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza,
40. dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit“.
41. Și auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob și pe Ioan.
42. Și Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Știți că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele și cei mari ai lor le stăpânesc;
43. dar între voi să nu fie așa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru,
44. Și cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă;
45. că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească și să-și dea viața răscumpărare pentru mulți“.
46. Și au venit în Ierihon. Și ieșind El din Ierihon cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea cerșind la marginea drumului.
47. Și auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!“
48. Și mulți îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluiește-mă!“
49. Și Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemați-l!“ și l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăznește, scoală-te; te cheamă...“.
50. Iar orbul, lepădându-și haina de pe el și sărind în picioare, a venit la Iisus.
51. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voiești să-ți fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, învățătorule!“
52. Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit!“ și îndată și-a căpătat vederea și-I urma lui Iisus pe cale.