Capitolul11|Intrarea în Ierusalim.Smochinul blestemat.Alungarea vânzătorilor din templu.Puterea credinței.Despre botezul lui Ioan și autoritatea lui Iisus.
1. Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi
2. Și le-a zis: „Mergeți în satul care este în fața voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care nici un om n-a șezut până acum. Dezlegați-l și aduceți-l.
3. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta?, spuneți-i: Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimite aici“.
4. Deci s-au dus și au găsit mânzul legat la drum în fața unei porți și l-au dezlegat.
5. Și unii din cei ce ședeau acolo le-au zis: „Ce faceți?, de ce dezlegați mânzul?“
6. Iar ei le-au răspuns așa cum le spusese Iisus; și aceia i-au lăsat.
7. Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe mânz și Iisus a șezut deasupra.
8. Și mulți își așterneau hainele-n cale, iar alții așterneau ramuri tăiate din câmp.
9. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
10. Binecuvântată este împărăția care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!“
11. Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu; și după ce S-a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieșit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
12. Și a doua zi, pe când ieșeau din Betania, El a flămânzit.
13. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, S-a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; și ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor.
14. Și vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau.
15. Și au venit în Ierusalim. Și intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele neguțătorilor de porumbei le-a răsturnat.
16. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.
17. Și-i învăța și le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă ați făcut-o peșteră de tâlhari...“.
18. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
19. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate.
20. A doua zi dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: „Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat...“.
22. Și răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu.
23. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te și te aruncă în mare!, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea.
25. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșalele voastre.
26. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșalele“.
27. Și au venit iarăși în Ierusalim. Și în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii
28. Și I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ți-a dat ție această putere de a le face?“
29. Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea:
30. Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!“
31. Și ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ați dat crezare?;
32. dar de vom zice: De la oameni...“. Se temeau de mulțime, fiindcă toți socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet.
33. Și răspunzând, I-au zis: „Nu știm...“. Și Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“.