1. Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o pe seama lucrătorilor și s-a dus departe.
Parabola lucrătorilor nevrednici
2. Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei.
Parabola lucrătorilor nevrednici
3. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut și i-au dat drumul fără nimic.
Parabola lucrătorilor nevrednici
4. Și din nou a trimis la ei un slujitor, dar și pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul și l-au izgonit cu ocară.
Parabola lucrătorilor nevrednici
5. Și a trimis un altul. Dar și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.
Parabola lucrătorilor nevrednici
6. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, și în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-și: De fiul meu se vor rușina.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de aceiași cinste cu Tatăl
Parabola lucrătorilor nevrednici
7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea a noastră va fi...
Parabola lucrătorilor nevrednici
8. Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie.
Parabola lucrătorilor nevrednici
9. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni și pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora.
Parabola lucrătorilor nevrednici
10. Oare nici scriptura aceasta n-ați citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului;
Parabola lucrătorilor nevrednici
11. de la Domnul s-a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?“
Parabola lucrătorilor nevrednici
12. Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înțeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Și lăsându-L, s-au dus.
De ce vroiau iudeii să-l omoare pe Iisus?
Parabola lucrătorilor nevrednici
13. Și au trimis la El pe unii din farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
Despre dajdia cuvenită cezarului
14. Iar ei, venind, I-au zis: „Învățătorule, știm că adevărat ești și nu-ți pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?“
Despre dajdia cuvenită cezarului
15. El însă, cunoscându-le fățărnicia, le-a zis: „De ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd“.
Despre dajdia cuvenită cezarului
16. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: „Ale cui sunt efigia și inscripția de pe el?“ Iar ei I-au zis: „Ale cezarului“.
Despre dajdia cuvenită cezarului
17. Iar Iisus a zis: „Dați-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“ și s-au minunat de El.
Despre dajdia cuvenită cezarului
18. Și au venit la El saducheii, care spun că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând:
Despre învierea morților
19. „Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva și-și va lăsa femeia fără copii, pe femeia lui s-o ia fratele său și să-i ridice urmaș fratelui mort.
Despre învierea morților
20. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar a murit fără să lase urmaș;
Despre învierea morților
21. Și a luat-o cel de-al doilea și a murit fără să lase urmaș; tot așa și al treilea;
Despre învierea morților
22. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia.
Despre învierea morților
23. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Că toți șapte au avut-o de soție“.
Despre învierea morților
24. Și le-a zis Iisus: „Oare nu rătăciți voi din pricina aceasta, că nu știți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
Despre învierea morților
25. Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.
Despre învierea morților
26. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?
Despre învierea morților
27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Prin urmare, mult rătăciți voi!“
Despre învierea morților
28. Și unul dintre cărturari, care-i auzise luându-se între ei la întrebări și văzând că bine le-a răspuns El, s-a apropiat de El și L-a întrebat: „Care poruncă este întâia din toate?“
Despre cea mai mare poruncă din lege
29. Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn;
Despre cea mai mare poruncă din lege
30. Și: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
Despre iubirea datorată lui Dumnezeu
Despre cea mai mare poruncă din lege
31. Iar a doua este aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este“.
Despre iubirea datorată aproapelui
Despre cea mai mare poruncă din lege
32. Și I-a zis cărturarul: „Bine, învățătorule; adevărat ai spus că unul este Dumnezeu și nu este altul în afară de El.
Despre cea mai mare poruncă din lege
33. Și să-L iubești pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele“.
Despre cea mai mare poruncă din lege
34. Iar Iisus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu!“ și nimeni nu mai îndrăznea să-I pună întrebări.
Despre cea mai mare poruncă din lege
35. Și-n timp ce învăța în templu, Iisus dădea răspunsuri, zicând: „Cum de spun cărturarii că Hristos este fiul lui David?
Despre Mesia ca fiu și Domn al lui David
36. Însuși David a spus întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul către Domnul meu: șezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.
Despre Mesia ca fiu și Domn al lui David
37. Așadar însuși David îl numește pe El Domn; atunci, de unde până unde este fiul lui?...“. Și multă mulțime îl asculta cu bucurie.
Despre Mesia ca fiu și Domn al lui David
38. Și le spunea în învățătura Sa: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să fie salutați în piețe
Iisus îi mustră pe cărturari și pe farisei și deplânge crimele Ierusalimului
39. Și să stea pe scaunele din față în sinagogi și pe locurile cele dintâi la ospețe,
Iisus îi mustră pe cărturari și pe farisei și deplânge crimele Ierusalimului
40. ei, care mănâncă de istov casele văduvelor și cu fățărnicie se roagă-ndelung; aceștia mai mare osândă-și vor lua“.
Iisus îi mustră pe cărturari și pe farisei și deplânge crimele Ierusalimului
41. Și șezând în fața cutiei milelor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult.
Despre banul văduvei
42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bănuți, adică un codrant.
Despre banul văduvei
43. Și chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că această văduvă săracă a aruncat în cutia milelor mai mult decât au aruncat toți ceilalți.
Despre banul văduvei
44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei“.