Capitolul22|Parabola nunții fiului de împărat.Dajdia cuvenită cezarului.Întrebare despre înviere.Marea poruncă din lege.Mesia ca fiu și Domn al lui David.
1. Și răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăși în parabole, zicând:
2. „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său.
3. Și și-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiți, dar ei n-au vrut să vină.
4. Din nou a trimis alți slujitori, zicând: Spuneți-le celor chemați: Iată, mi-am pregătit ospățul; juncii mei și cele îngrășate s-au înjunghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă!
5. Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui;
6. iar ceilalți, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit și i-au omorât.
7. Și auzind împăratul acela, s-a mâniat; și trimițându-și oștile, i-au nimicit pe ucigașii aceia, și cetății lor i-au pus foc.
8. Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici.
9. Mergeți dar la răspântiile drumurilor și pe câți îi veți găsi, chemați-i la nuntă.
10. Și ieșind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți.
11. Iar împăratul, intrând să-și vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă
12. Și i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă ? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis către slujitori: Legați-l de picioare și de mâini, luați-l de aici și aruncați-l în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
14. Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși“.
15. Atunci mergând fariseii, au ținut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16. Și au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învățătorule, știm că ești adevărat și întru adevăr înveți calea lui Dumnezeu și nu-ți pasă de nimeni, pentru că tu nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
18. Dar Iisus, cunoscându-le vicleșugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Și Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia și inscripția de pe el?“
21. Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“
22. Și auzind ei acestea, s-au minunat; și, lăsându-L, s-au dus.
23. În ziua aceea s-au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, și L-au întrebat,
24. zicând: „Învățătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s-o ia de soție pe femeia lui și să-i ridice urmaș fratelui său.
25. Dar la noi erau șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit fără să aibă urmași, lăsând pe femeia sa fratelui său;
26. asemenea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea;
27. Și în urma tuturor a murit și femeia.
28. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? că toți au avut-o de soție“.
29. Și răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciți neștiind Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu.
30. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu când zice:
32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor“.
33. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.
34. Și auzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă;
35. Și unul din ei, învățător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:
36. „Învățătorule, care este marea poruncă în lege?“
37. Iar El i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.
38. Aceasta este marea și întâia poruncă.
39. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
40. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții“.
41. Și fiind adunați fariseii, Iisus i-a întrebat,
42. zicând: „Ce părere aveți despre Hristos?: al cui fiu este?“ Ei I-au zis: „Al lui David“.
43. El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh, Îl numește pe El Domn când spune:
44. Zis-a Domnul către Domnul meu: șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale?
45. Așadar, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiu al lui?“
46. Și nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; și din ziua aceea nici n-a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.