1. Atunci le-a vorbit Iisus mulțimilor și ucenicilor Săi,
2. zicând: „Pe scaunul lui Moise s-au așezat cărturarii și fariseii;
3. deci, pe toate câte vă vor spune faceți-le și păziți-le, dar după faptele lor să nu faceți, că ei spun, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște.
5. Și toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni; că-și lățesc filacteriile și-și măresc ciucurii de la poale.
6. Și la ospețe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi
7. Și să fie salutați în piețe și numiți de oameni "Rabbi".
8. Voi însă să nu vă numiți "rabbi", căci unul este Învățătorul vostru, Hristos, iar voi toți sunteți frați.
9. Și tată al vostru să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învățători să nu vă numiți, căci Învățătorul vostru unul este, Hristos.
11. Și cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Iar cel ce se va înălța pe sine va fi smerit, și cel ce se va smeri pe sine va fi înălțat.
13. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că închideți împărăția cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre.
14. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că mâncați casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veți lua.
15. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un prozelit; și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneți: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine.
17. Nebuni și orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfințește aurul?
18. Și mai spuneți: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine.
19. Nebuni și orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfințește darul?;
20. deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el și pe toate câte sunt pe el;
21. iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el și pe Cel ce locuiește în el;
22. Și cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.
23. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, fără ca pe acelea să le lăsați;
24. călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!
25. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că voi curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire și de ne-nfrânare.
26. Fariseu orb!, curăță-ntâi partea dinlăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și cea din afară să fie curată!
27. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că semănați cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția.
28. Așa și voi, pe dinafară vă arătați drepți oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteți plini de fățărnicie și fărădelege.
29. Vai vouă, cărturari și farisei fățarnici!, că voi clădiți mormintele profeților și le împodobiți pe ale drepților
30. și ziceți: Dac-am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la sângele profeților!;
31. așa încât voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i-au ucis pe profeți.
32. Dar voi ați umplut măsura părinților voștri!
33. Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată că Eu trimit la voi profeți și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni, dintre ei veți biciui în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate-n cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între templu și altar.
36. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!
37. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar voi n-ați vrut.
38. Iată, vi se lasă casa pustie!
39. Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“