Capitolul24|Prima parte a cuvântării eshatologice: dărâmarea templului; începutul durerilor; urâciunea pustiirii; cum și când va veni Fiul Omului; privegherea așteptării mântuitoare.
1. Și ieșind Iisus și plecând de la templu, s-au apropiat de El ucenicii Săi, ca să-I arate clădirile templului.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le vedeți pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească“.
3. Și șezând El pe Muntele Măslinilor, s-au apropiat de El ucenicii, doar între ei, și I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?“
4. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva.
5. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, și pe mulți îi vor amăgi.
6. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă-nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârșitul.
7. Că neam peste neam se va ridica și-mpărăție peste-mpărăție, și va fi foamete și ciumă și cutremur mare pe-alocuri.
8. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii.
9. Atunci vă vor da pe voi la chinuri și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui Meu.
10. Atunci mulți se vor poticni și unii pe alții se vor vinde și unii pe alții se vor urî.
11. Și mulți profeți mincinoși se vor scula și pe mulți îi vor amăgi.
12. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.
14. Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul.
15. Deci, când veți vedea ceea ce s-a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citește, să înțeleagă –,
16. atunci cei din Iudeea să fugă-n munți;
17. cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă;
18. iar cel din țarină să nu se-ntoarcă înapoi ca să-și ia haina.
19. Dar vai de cele însărcinate și de cele ce alăptează în zilele acelea!
20. Rugați-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.
21. Că mare necaz va fi atunci, cum n-a mai fost de la-nceputul lumii până acum, și nici nu va mai fi.
22. Și dacă zilele acelea nu s-ar fi scurtat, nici un trup n-ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleși.
23. Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeți.
24. Că se vor scula hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.
25. Iată, v-am spus-o dinainte.
26. Așadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieșiți; Iată, este în cămări!, să nu credeți.
27. Că precum fulgerul iese de la răsărit și se arată pân-la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului.
28. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate semințiile pământului și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă.
31. Și-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță, și pe cei aleși ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân-la marginile lor.
32. Învățați de la smochin această parabolă: Când mlădița lui devine fragedă și odrăslește frunze, știți că vara e aproape;
33. tot așa și voi, când le veți vedea pe toate acestea, să știți că El este aproape, lângă uși.
34. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini.
35. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!
36. Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului Omului;
38. că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. Și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul va fi luat și altul va fi lăsat;
41. din două, care vor măcina la râșniță, una va fi luată și alta va fi lăsată.
42. Așadar, privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru.
43. Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul casei la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea și voi fiți gata, că-n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului.
45. Cine este oare slujitorul credincios și înțelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46. Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând așa;
47. adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuțiile sale.
48. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie...,
49. Și va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii,
50. stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se așteaptă și-n ceasul pe care nu-l știe
51. Și-l va despica în două și partea lui o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.