Capitolul27|Iisus adus în fața lui Pilat.Moartea lui Iuda.Judecata lui Pilat.Iisus osândit la moarte.Încununarea cu spini.Răstignirea și moartea lui Iisus.Înmormântarea.Paza mormântului.
1. Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
2. Și, legându-L, L-au dus și L-au predat guvernatorului Ponțiu Pilat.
3. Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte și cuprins fiind de căință, le-a înapoiat arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți,
4. zicând: „Greșit-am vânzând sânge nevinovat“. Iar ei i-au zis: „Ce ne privește pe noi? De-acum e treaba ta!...“.
5. Și el, aruncând arginții în templu, a plecat de acolo; și ducându-se, s-a spânzurat.
6. Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge“.
7. Și ținând sfat, au cumpărat cu ei țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.
8. Pentru aceea i s-a spus acelei țarine, până-n ziua de astăzi, țarina Sângelui.
9. Atunci s-a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui Prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel,
10. Și i-au dat pe țarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.
11. Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Și L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu ești împăratul Iudeilor?“ Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui“.
12. Și la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei și bătrâni, nimic nu răspundea.
13. Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?“
14. Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, așa încât guvernatorul se mira foarte.
15. Iar la sărbătoarea Paștilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulțimii un întemnițat, pe care-l voiau ei.
16. Și aveau atunci un întemnițat vestit, care se numea Baraba.
17. Deci, adunați fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?“
18. Fiindcă știa că din invidie i L-au dat în mână.
19. Și pe când ședea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui“.
20. Iar arhiereii și bătrânii au înduplecat mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
21. Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreți voi să vi-l eliberez?“ Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!“
22. Și Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?“ Toți au răspuns: „Să fie răstignit!“
23. Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?“ Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!“
24. Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile în fața mulțimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă privește!“
25. Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!“...
26. Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.
27. Atunci ostașii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta;
28. Și dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roșie;
29. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și trestie în dreapta Lui; și îngenunchind înainte-I, își băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!“...
30. Și, scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap.
31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
32. Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea.
33. Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpățânii,
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și gustând, n-a voit să bea.
35. Iar după ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui prin aruncare de sorți, ca să se plinească ceea ce s-a spus prin profetul: Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți.
36. Și șezând, Îl păzeau acolo.
37. Și deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor.
38. Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.
39. Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-și capetele
40. și zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!“
41. Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El împreună cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau:
42. „Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce și vom crede în el;
43. s-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“.
44. În același chip Îl ocărau și tâlharii cei răstigniți împreună cu El.
45. Iar de la ceasul al șaselea, întuneric mare s-a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.
46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“
47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta“.
48. Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, umplându-l cu oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea.
49. Iar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!“...
50. Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, și-a dat duhul.
51. Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat;
52. mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat,
53. Și ieșind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora.
54. Iar sutașul și cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!“
55. Și erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56. între care erau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacob și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeu.
57. Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Iisus.
58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
59. Și Iosif, luând trupul, l-a înfășurat în giulgiu curat
60. și l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat.
61. Iar acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului.
62. Iar a doua zi, cea care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat,
63. zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viață: După trei zile mă voi scula.
64. Deci, poruncește ca mormântul să fie ținut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure și să spună poporului: s-a sculat din morți; și rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi“.
65. Pilat le-a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți-l cum știți“.
66. Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra și au întărit cu strajă paza mormântului.