1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș din cohorta ce se chema Italica,
2. cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, și care făcea multe milostenii poporului și-ntotdeauna I se ruga lui Dumnezeu.
3. Și cam pe la ceasul al nouălea din zi a văzut în vedenie, lămurit, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: „Corneliu!“
4. Iar Corneliu, cătând spre el și înfricoșându-se, a zis: „Ce este, Doamne?“ și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu.
5. Și acum, trimite oameni la Ioppe și cheamă să vină un anume Simon care se numește Petru.
6. El găzduiește la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce trebuie să faci“.
7. Și când îngerul care a vorbit cu el a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din slujitorii săi de casă și pe un ostaș cucernic din cei ce-i erau mai apropiați.
8. Și după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Ioppe.
9. Iar a doua zi, în timp ce ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit în odaia de sus, cam pe la ceasul al șaselea, să se roage.
10. Și a fost că i s-a făcut foame și voia să mănânce; dar pe când ei îi pregăteau, el a căzut în extaz.
11. Și a văzut cerul deschis și un lucru ca o față mare de masă coborându-se legată de patru colțuri și lăsându-se pe pământ.
12. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului.
13. Și glas a fost către el: „Scoală-te, Petre, înjunghie și mănâncă!“
14. Iar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, că niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat“.
15. Și din nou a fost glas către el, a doua oară: „Pe cele ce le-a curățit Dumnezeu, tu să nu le numești spurcate!“
16. Și aceasta s-a făcut de trei ori, și îndată lucrul acela s-a ridicat la cer.
17. În timp ce Petru nu se dumerea întru Sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată că bărbații trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, stând la poartă
18. și strigând, au întrebat dacă Simon cel numit Petru găzduiește acolo.
19. Și-n timp ce Petru era gândindu-se la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată, te caută trei bărbați;
20. scoală-te așadar, coboară și mergi împreună cu ei fără să te îndoiești de nimic, fiindcă Eu i-am trimis“.
21. Și Petru, coborându-se la bărbații trimiși la el de Corneliu, le-a zis: „Iată, eu sunt acela pe care-l căutați. Care este pricina pentru care-ați venit?“
22. Iar ei au zis: „Corneliu sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, înștiințat a fost de înger sfânt să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine“.
23. Atunci el i-a chemat înlăuntru și i-a ospătat. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat cu ei; iar câțiva din frații cei din Ioppe l-au însoțit.
24. Și-n ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aștepta; și-și chemase acasă la el rudeniile și pe prietenii cei mai apropiați.
25. Și când a fost să intre Petru, Corneliu l-a întâmpinat și i s-a închinat căzându-i la picioare.
26. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: „Ridică-te!, și eu sunt om“.
27. Și, vorbind cu el, a intrat și a găsit pe mulți adunați.
28. Și a zis către ei: „Voi știți că unui bărbat iudeu nu-i este îngăduit să se alipească ori să se apropie de cel de alt neam; dar mie Dumnezeu mi-a arătat ca pe nici un om să nu-l numesc spurcat sau necurat.
29. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără-mpotrivire. Deci vă întreb: Pentru care pricină ați trimis după mine?“
30. Corneliu a zis: „Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta, și-n casa mea îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea; și iată, un bărbat în haină strălucitoare a stat în fața mea
31. Și a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.
32. Așadar, trimite la Ioppe și cheamă-l pe Simon cel ce se numește Petru; el e găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.
33. Deci, îndată eu am trimis la tine; și tu ai făcut bine că ai venit. Și acum, noi toți suntem de față înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul“.
34. Iar Petru, deschizându-și gura, a zis: „Cu adevărat cunosc că Domnul nu este părtinitor,
35. ci, în orice neam, celui ce se teme de El și face dreptate, bineplăcut îi este
36. cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, binevestind pacea prin Iisus Hristos. – Acesta este Domn al tuturor –.
37. Voi știți cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan,
38. adică despre Iisus din Nazaret, cum L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere; despre El, Care a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.
39. Și noi suntem martori a tot ceea ce El a făcut, și în țara iudeilor, și în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât spânzurându-L pe lemn.
40. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să Se arate,
41. nu la tot poporul, ci nouă, martorilor mai dinainte rânduiți de Dumnezeu, cei ce am mâncat și am băut cu El după ce a înviat din morți.
42. Și El ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți.
43. Despre aceasta mărturisesc toți profeții, că tot cel ce crede întru El, prin numele Lui va primi iertarea păcatelor“.
44. În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S-a pogorât peste toți cei ce ascultau cuvântul.
45. Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste păgâni.
46. Că-i auzeau vorbind în limbi și slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
47. „Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“
48. Și a poruncit ca ei să fie botezați întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile.