1. Întâia mea carte, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța
2. până în ziua când S-a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales,
3. cărora după patima Sa li S-a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale împărăției lui Dumnezeu.
4. Și-n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se-ndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui „pe care ați auzit-o de la Mine;
5. că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“.
6. Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?“
7. Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus;
8. dar putere veți primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și-n toată Iudeea și-n Samaria și pân-la marginea pământului“.
9. Și acestea zicând, în timp ce ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor.
10. Și privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați în haine albe,
11. care au și zis: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer“.
12. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.
13. Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei Petru și Ioan, Iacob și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacob.
14. Toți aceștia într-un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui.
15. Și-n zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraților (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:
16. „Bărbați frați, trebuia să se plinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, mai dinainte a spus-o despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
17. Că numărat era cu noi și luase sorțul acestei slujiri.
18. Așadar, el a dobândit o țarină din plata nedreptății; și căzând, a plesnit pe la mijloc și toate măruntaiele i s-au vărsat.
19. Și s-a făcut aceasta cunoscută tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, așa încât în limba lor s-a numit țarina aceasta Hacheldamah, adică țarina Sângelui.
20. Că scris este în Cartea Psalmilor: Facă-se curtea lui pustie și să nu aibă cine s-o locuiască! Și: Dregătoria lui s-o ia altul!
21. Deci trebuie ca din acești bărbați care s-au adunat cu noi în timpul cât Domnul Iisus a fost cu noi
22. – începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălțat de la noi –, unul din ei să fie împreună cu noi martor al învierii Lui“.
23. Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia.
24. Și, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales
25. să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui“.
26. Și au tras la sorți; și sorțul a căzut pe Matia; și el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli.