1. Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, și-au vândut țarina.
2. Și el, cu știrea femeii sale, a dosit din preț; și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei?
4. Oare nu ție-ți rămânea dacă o păstrai? Și, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu!“
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți cei ce au auzit.
6. Și ridicându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și l-au scos afară și l-au îngropat.
7. Și a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase.
8. Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât?“ Iar ea a zis: „Da, cu atât“.
9. Iar Petru i-a zis: „De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine“.
10. Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și intrând tinerii, au găsit-o moartă și au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11. Și frică mare a fost în toată Biserica și în toți cei ce au auzit de aceasta.
12. Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau într-un cuget în pridvorul lui Solomon.
13. Și nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea.
14. Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei,
15. încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul din ei.
16. Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.
17. Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor –, s-au umplut de invidie.
18. Și au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița obștească.
19. Dar în timpul nopții un înger al Domnului a deschis ușile temniței și scoțându-i afară, le-a zis:
20. „Mergeți și stați drept și grăiți-i poporului în templu toate cuvintele Vieții acesteia“.
21. Și ei, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă.
22. Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniță; și s-au întors și au dat de veste,
23. zicând: „Temnița am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uși; dar când am deschis, înlăuntru n-am găsit pe nimeni“.
24. Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: „Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, stând în picioare și învățând poporul“.
26. Atunci ducându-se căpetenia împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i ucidă cu pietre.
27. Și, aducându-i, i-au pus în fața sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,
28. zicând: „Oare nu cu poruncă v-am poruncit noi vouă să nu mai învățați în numele acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aduceți asupra noastră sângele acestui om!“
29. Iar Petru și apostolii, răspunzând, au zis: „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30. Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Iisus pe Care voi L-ați omorât spânzurându-L pe lemn.
31. Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat, prin dreapta Sa, Stăpânitor și Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăință și iertare de păcate.
32. Și martori ai acestor cuvinte suntem noi și Duhul Sfânt pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce-L ascultă“.
33. Iar ei, auzind, mai tare se mâniau și se sfătuiau să-i omoare.
34. Dar ridicându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, învățător de lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin
35. Și le-a zis: „Bărbați israeliți, luați aminte la voi înșivă, ce aveți să faceți cu oamenii aceștia.
36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudav, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbați ca la patru sute, care a fost ucis, și toți câți l-au ascultat au fost risipiți și nimiciți.
37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele numărătorii, și a atras popor mult după el; și acela a pierit, și toți câți au ascultat de el au fost împrăștiați.
38. Și acum v-o spun eu vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i; că dacă planul acesta sau acest lucru e de la oameni, de la sine se va nimici;
39. dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veți putea voi să-i nimiciți; ba nu cumva să vă pomeniți și luptători împotriva lui Dumnezeu!...“. Și l-au ascultat.
40. Și chemându-i pe apostoli și bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, și le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din fața sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciți să sufere necinste pentru numele Lui.
42. Și-n toată ziua, în templu și pe-acasă, nu încetau să învețe și să-L binevestească pe Hristos Iisus.