1. Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.
2. Și era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu.
3. Acesta, văzându-i pe Petru și pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie.
4. Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!“
5. Iar el îi privea cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis: „Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!“
7. Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; și îndată tălpile și gleznele lui s-au întărit.
8. Și sărind, a stat în picioare și umbla; și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu.
9. Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu;
10. Și-l cunoșteau că el era cel ce ședea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a templului, și s-au umplut de spaimă și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.
11. Și ținându-se el de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.
12. Iar Petru, văzând aceasta, i-a răspuns poporului: „Bărbați israeliți, de ce vă minunați de lucrul acesta?, sau de ce ne ațintiți cu privirea, ca și cum noi cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?
13. Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri L-a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze.
14. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș,
15. iar pe Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi.
16. Și prin credința în numele Lui, însuși numele Lui l-a întărit pe acesta pe care-l vedeți și-l știți; și credința în El i-a dat lui această întregire, în fața voastră, a tuturor.
17. Și acum, fraților, știu că voi din neștiință ați făptuit, ca și mai-marii voștri.
18. Dar Dumnezeu astfel a plinit cele ce mai-nainte vestise prin gura tuturor profeților, că Hristosul Său va să pătimească.
19. Așadar, pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele,
20. ca să vină de la fața Domnului vremi de ușurare și să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus,
21. pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reașezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din veac.
22. Pentru că Moise a zis către părinți: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre frații voștri; pe El să-L ascultați în toate câte vă va grăi.
23. Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor.
24. Și toți profeții, de la Samuel și urmașii săi câți au grăit, zilele acestea le-au vestit.
25. Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri când i-a zis lui Avraam: și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului.
26. Dumnezeu, înviindu-L pe Fiul Său, întâi la voi L-a trimis, să vă binecuvinteze, pentru ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale“.