Capitolul9|Minunea de pe calea Damascului.Încreștinarea lui Saul.Saul Îl propovăduiește pe Iisus in Damasc.Saul la Ierusalim, apoi în Tars.Petru îl vindecă pe Enea și o învie pe Tavita.
1. Iar Saul, încă suflând amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu.
2. Și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbați cât și femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legați la Ierusalim.
3. Și a fost că pe când mergea el și se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui.
4. Și, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?“
5. Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“ și glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă“.
6. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: „Doamne, ce voiești Tu să fac?“ Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci“.
7. Iar bărbații care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniți, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni.
8. Și Saul s-a ridicat de la pământ; dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus la Damasc.
9. Și trei zile a fost fără vedere; și n-a mâncat, nici n-a băut.
10. Și era în Damasc un ucenic cu numele Anania. Și Domnul i-a zis în vedenie: „Anania!“ Iar el a zis: „Iată-mă, Doamne!“
11. Și Domnul a zis către el: „Scoală-te și mergi pe ulița care se cheamă Ulița Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă,
12. Și a văzut în vedenie pe un bărbat cu numele Anania intrând înlăuntru și punându-și mâinile peste el ca să-și recapete vederea“.
13. Și a răspuns Anania: „Doamne, despre bărbatul acesta de la mulți am auzit câte rele le-a făcut el sfinților Tăi în Ierusalim;
14. Și aici are putere de la arhierei să-i lege pe toți cei ce cheamă numele Tău“.
15. Și i-a zis Domnul: „Du-te, pentru că acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele să mi-L poarte înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel;
16. căci Eu îi voi arăta câte trebuie el să pătimească pentru numele Meu“.
17. Și a mers Anania și a intrat în casă și, punându-și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel Care ți S-a arătat pe calea pe care veneai, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să te umpli de Duh Sfânt“.
18. Și îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi; și-a recăpătat vederea și, sculându-se, a fost botezat.
19. Și luând mâncare, s-a întărit. Și a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.
20. Îndată după aceea Îl propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Și se mirau toți cei ce-l auzeau și ziceau: „Oare nu el este cel care i-a prigonit în Ierusalim pe cei ce cheamă numele acesta? Și nu pentru aceea a venit el aici, ca să-i ducă legați la arhierei?...“.
22. Și Saul mai mult se întărea și-i tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos.
23. Și după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
24. Dar lui Saul i s-a făcut cunoscută uneltirea lor. Iar ei zi și noapte păzeau porțile, ca să-l ucidă.
25. Și luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid într-un coș, lăsându-l jos.
26. Și venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27. Dar Barnaba, luându-l, l-a dus la apostoli și el le-a istorisit cum L-a văzut în cale pe Domnul și că Acesta i-a grăit, și cum cu îndrăznire a propovăduit la Damasc întru numele lui Iisus.
28. Și era cu ei ieșind și intrând în Ierusalim, cu îndrăznire propovăduind întru numele Domnului.
29. Și grăia și se lua la întrebări cu eleniștii; dar ei căutau să-l ucidă.
30. Iar dacă frații au aflat aceasta, l-au dus la Cezareea și l-au trimis la Tars.
31. Așadar, în toată Iudeea și Galileea și Samaria Biserica avea pace, zidindu-se și umblând în frica de Domnul; și se înmulțeau întru mângâierea Duhului Sfânt.
32. Și a fost că Petru a trecut pe la toți și a coborât și la sfinții care locuiau în Lida.
33. Și acolo a găsit un om cu numele Enea, care de opt ani zăcea în pat, că era paralitic.
34. Și Petru i-a zis: „Enea, te vindecă Iisus Hristos; ridică-te și strânge-ți patul!“ și el îndată s-a ridicat;
35. Și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s-au și întors la Domnul.
36. Iar în Ioppe era o uceniță cu numele Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căprioara. Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.
37. Și a fost că în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și după ce au scăldat-o, au pus-o în odaia de sus.
38. Și fiind Lida aproape de Ioppe, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis la el doi bărbați, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi“.
39. Și Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara pe când era cu ele.
40. Și Petru, după ce i-a scos afară pe toți, a îngenuncheat și s-a rugat; și întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!“ Iar ea și-a deschis ochii și, văzându-l pe Petru, a șezut în capul oaselor.
41. Iar Petru i-a dat mâna și a ridicat-o și, chemându-i pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie.
42. Și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Ioppe și mulți au crezut în Domnul.
43. Și a fost că el a rămas multe zile în Ioppe, la un oarecare Simon, tăbăcar.