1. Și Saul se învoise la uciderea lui. Și în ziua aceea prigoană mare s-a făcut asupra Bisericii din Ierusalim. Și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei.
2. Iar niște bărbați cucernici l-au îngropat pe Ștefan, și plângere mare au făcut pentru el.
3. Iar Saul pustia Biserica; intrând prin case și târând bărbați și femei, îi arunca în temniță.
4. Dar cei care se împrăștiaseră treceau din loc în loc binevestind cuvântul.
5. Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.
6. Și mulțimile într-un cuget luau aminte la cele spuse de Filip, ascultându-l și văzând semnele pe care le făcea.
7. Că din mulți care aveau duhuri necurate, ele ieșeau strigând cu glas mare, și mulți slăbănogi și șchiopi s-au vindecat.
8. Și bucurie mare s-a făcut în cetatea aceea.
9. Dar în cetate era mai dinainte un bărbat cu numele Simon, care vrăjea și uimea neamul Samariei, zicând că el ar fi cineva mare.
10. La acesta luau aminte toți, de la mic și pân-la mare, zicând: „El este acea putere a lui Dumnezeu numită Cea-Mare“.
11. Și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui.
12. Dar când ei i-au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Iisus Hristos, bărbați și femei se botezau.
13. Iar Simon a crezut și el și, botezându-se, era mereu cu Filip. Și văzând semnele și minunile mari ce se făceau, era uimit.
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan,
15. care, coborând, s-au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt;
16. că nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus.
17. Atunci își puneau mâinile peste ei, și ei luau Duh Sfânt.
18. Și Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
19. zicând: „Dați-mi și mie această putere, ca acela pe care eu voi pune mâinile să primească Duh Sfânt“.
20. Iar Petru i-a zis: „Piară banii tăi, și tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândește cu bani;
21. în chemarea aceasta tu n-ai parte și nici moștenire, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22. Așadar, pocăiește-te de această răutate a ta și roagă-te lui Dumnezeu, doar ți se va ierta cugetul inimii;
23. că-ntru amărăciunea fierii și-ntru legătura nedreptății te văd că ești!“
24. Și răspunzând Simon, a zis: „Rugați-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce ați zis“.
25. Iar ei, după ce au mărturisit și au grăit cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim binevestind în multe sate ale Samarinenilor.
26. Și îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: „Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; ea este pustie“.
27. Și ridicându-se el, a mers. Și iată, un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopienilor, care era peste toată vistieria ei și care venise la Ierusalim să se închine,
28. se întorcea acasă; și șezând în careta sa, îl citea pe profetul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: „Apropie-te și te alipește de careta aceasta“.
30. Și Filip a alergat și l-a auzit citindu-l pe profetul Isaia și i-a zis: „Înțelegi tu oare ce citești?“
31. Iar el a zis: „Cum aș putea-o, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ și l-a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el.
32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie la-njunghiere S-a adus și ca un miel fără de glas în fața celui ce-l tunde, așa El nu-și deschide gura.
33. Întru smerenia Lui I s-a răpit dreptatea. Neamul Său cine-l va spune? Că viața I se ia de pe pământ.
34. Iar famenul, răspunzând, i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine zice profetul acesta?, despre sine, sau despre altcineva?“
35. Iar Filip, deschizându-și gura și începând de la scriptura aceasta, i L-a binevestit pe Iisus.
36. Și pe când mergeau ei pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?“
37. Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putință“. Și el, răspunzând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“.
38. Și a poruncit să stea careta; și s-au coborât amândoi în apă – și Filip, și famenul – și l-a botezat.
39. Iar când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip și famenul nu l-a mai văzut. Și el s-a dus în calea sa, bucurându-se.
40. Iar Filip s-a aflat la Azot și, mergând, binevestea prin toate cetățile, până ce a sosit în Cezareea.