1. Și în vremea aceea regele Irod și-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică.
2. Și l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
3. Și văzând că e pe placul iudeilor, a adăugat și prinderea lui Petru – și erau zilele azimelor –
4. pe carele și prinzându-l, l-a aruncat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași ca să-l păzească, vrând ca după Paști să-l scoată în fața poporului.
5. Așadar, Petru era păzit în temniță; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el.
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii paznicii păzeau temnița.
7. Și iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Și lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!“ și lanțurile i-au căzut de la mâini.
8. Și i-a zis îngerul: „Încinge-te și încalță-ți sandalele!“ și el a făcut așa. Și i-a zis lui: „Îmbracă-ți haina și urmează-mă!“
9. Și ieșind, mergea după înger; și nu știa că adevărat este ceea ce s-a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie.
10. Și trecând ei de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; și ea li s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut într-o uliță, și deodată îngerul s-a îndepărtat de la el.
11. Și Petru, venindu-și în sine, a zis: „Acum cu adevărat știu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor“.
12. Și chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde mulți erau adunați și se rugau.
13. Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s-a dus să asculte.
14. Și cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n-a deschis ușa, ci a alergat înlăuntru și a spus că Petru stă în fața porții.
15. Iar ei au zis: „Ai înnebunit...“. Dar ea stăruia că așa este. Iar ei ziceau: „E îngerul lui...“.
16. Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți.
17. Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: „Spuneți acestea lui Iacob și fraților! Și ieșind, s-a dus în alt loc“.
18. Și dacă s-a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea între ostași: „Oare ce s-a făcut Petru?...“.
19. Și cerându-l Irod și negăsindu-l, după ce i-a cercetat pe străjeri a poruncit să fie uciși. Și el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.
20. Și Irod era mânios pe locuitorii din Tir și din Sidon. Dar ei într-un singur cuget au venit la el; și înduplecându-l pe Blast, care era cămărașul regelui, cereau pace; că țara lor se hrănea din aceea a regelui.
21. Și într-o anume zi, mai dinainte rânduită, îmbrăcându-se Irod în vestmânt regesc și șezând în tribună, le vorbea;
22. iar poporul striga: „Glas dumnezeiesc este acesta, nu omenesc!...“.
23. Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu lui Dumnezeu I-a dat slavă. Și mâncându-l viermii, și-a dat sufletul.
24. Iar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea.
25. Iar Barnaba și Saul, după ce și-au îndeplinit slujba, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei și pe Ioan, cel numit Marcu.