1. Și erau în Biserica din Antiohia profeți și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul.
2. Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiți-Mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat“.
3. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4. Astfel că ei, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și-l aveau și pe Ioan ca slujitor.
6. Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui nume era Bariisus,
7. care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu.
8. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credință.
9. Dar Saul – care se numește și Pavel –, plin fiind de Duh Sfânt, s-a uitat țintă la el
10. și a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaș a toată dreptatea, n-ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte?
11. Și acum, iată mâna Domnului este asupră-ți și vei fi orb și soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme!“ și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric; și dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână.
12. Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învățătura Domnului.
13. Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei; și intrând în sinagogă într-o zi de sâmbătă, s-au așezat.
15. Și după citirea legii și a profeților, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți!
16. Și ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbați israeliți și voi, cei temători de Dumnezeu, ascultați:
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinții noștri, și pe popor l-a înălțat când era străin pe pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo.
18. Și vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie.
19. Și nimicind șapte neamuri în țara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moștenire.
20. Și după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel profetul.
21. Și după aceea au cerut rege și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.
22. Și înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, despre care a zis, mărturisind: Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele.
23. Din urmașii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinței, pe Iisus.
24. Încă înaintea venirii Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot poporul lui Israel.
25. Iar pe când Ioan își împlinea călătoria, zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor!
26. Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27. Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă.
28. Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare.
29. Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morți.
31. Timp de mai multe zile El li S-a arătat celor care împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim și care acum sunt martorii Lui către popor.
32. Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților,
33. că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus; așa cum este scris și în psalmul al doilea: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.
34. Și că L-a înviat din morți și că El nu Se va mai întoarce la stricăciune, a spus-o astfel: Vă voi da vouă pe cele sfinte și vrednice de crezare ale lui David.
35. De aceea, și în alt loc zice: Pe Sfântul Tău nu-L vei lăsa să vadă stricăciune.
36. Pentru că David, după ce în vremea sa i-a slujit voii lui Dumnezeu, a adormit și li s-a adăugat părinților săi și a văzut stricăciune;
37. dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune.
38. Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbați frați, că prin Acesta vi se vestește vouă iertarea păcatelor
39. Și că-ntru El oricine crede este îndreptățit de către toate câte n-ați putut voi să fiți îndreptățiți în legea lui Moise.
40. Deci luați aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în profeți:
41. Vedeți, voi, cei ce disprețuiți, și minunați-vă și pieriți, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veți crede dacă vi-l va spune cineva“.
42. Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, păgânii îi rugau ca aceste cuvinte să li se grăiască lor în sâmbăta viitoare.
43. După ce s-a terminat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au mers după Pavel și după Barnaba, care le vorbeau și-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. Iar în sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45. Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, încontrându-se și defăimând.
46. Iar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăznire: „Vouă trebuia să vi se grăiască mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădați și vă judecați pe voi înșivă nevrednici de viața veșnică, iată, ne îndreptăm către păgâni.
47. Fiindcă așa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului“.
48. Iar neamurile, auzind, se bucurau și slăveau cuvântul lui Dumnezeu; și câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut;
49. iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul.
50. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice și de cinste și pe fruntașii cetății și au ridicat prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au scos din hotarele lor.
51. Iar ei, scuturându-și asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;
52. Și ucenicii se umpleau de bucurie și de Duh Sfânt.