1. Și a sosit la Derbe și la Listra. Și iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin,
2. care avea bune mărturii de la frații din Listra și din Iconiu.
3. Pavel a voit ca acesta să vină cu el; și luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; că toți știau că tatăl lui era elin.
4. Și când treceau ei prin cetăți, le învățau să păzească hotărârile rânduite de apostolii și de preoții din Ierusalim.
5. Așadar, Bisericile se întăreau în credință și sporeau cu numărul în fiecare zi.
6. Și ei au străbătut Frigia și ținutul Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să grăiască în Asia cuvântul.
7. Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.
8. Și trecând prin Misia, au coborât la Troa.
9. Și lui Pavel i s-a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i și-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“
10. Și de cum a văzut el această vedenie, noi am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim.
11. Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
12. Și de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părți a Macedoniei, și colonie. Iar în această cetate am rămas câteva zile.
13. Și în ziua sâmbetei am ieșit în afara porții, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni; și, șezând, le grăiam femeilor care se adunaseră.
14. Și o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel.
15. Iar după ce s-a botezat, și ea și casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m-ați socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intrați în casa mea și rămâneți“. Și ne-a silit.
16. Și a fost că-n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc și care le aducea stăpânilor ei mult câștig prin ghicit.
17. Aceasta, ținându-se după Pavel și după noi, striga, zicând: „Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii...“.
18. Și pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s-a întors și i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea!“ și chiar în ceasul acela a ieșit.
19. Și stăpânii ei, văzând că li s-a dus nădejdea câștigului, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea dregătorilor.
20. Și ducându-i la judecători, au zis: „Acești oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea
21. și vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim și nici să le facem“.
22. Și împotriva lor s-a ridicat și mulțimea. Și judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.
23. Și după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.
24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temnița cea mai dinlăuntru și le-a strâns picioarele-n butuci.
25. Dar spre miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănțuiți îi ascultau.
26. Și deodată s-a făcut cutremur mare, încât temeliile temniței s-au zguduit și îndată toate ușile s-au deschis și legăturile tuturor s-au dezlegat.
27. Și când s-a deșteptat temnicerul și a văzut ușile temniței deschise, și-a scos sabia și voia să se omoare, crezând că cei legați au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ți faci nici un rău, că toți suntem aici!“
29. Iar acela a cerut lumină și s-a repezit înlăuntru și, tremurând, a căzut în fața lui Pavel și a lui Sila;
30. Și, scoțându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“
31. Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus și te vei mântui, tu și casa ta“.
32. Și i-au grăit cuvântul Domnului, și tuturor celor din casa lui.
33. Și luându-i într-acel ceas al nopții, le-a spălat rănile și s-a botezat îndată, el și toți ai lui.
34. Apoi i-a dus în casă și a pus masa și s-a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu.
35. Și dacă s-a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori, zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!“
36. Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsați liberi; „acum deci ieșiți și mergeți în pace“.
37. Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piață, pe noi, care suntem cetățeni romani, și ne-au aruncat în temniță, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înșiși să ne scoată!“
38. Și lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Și auzind că sunt cetățeni romani, judecătorii s-au temut.
39. Și venind acolo, i-au liniștit; și scoțându-i afară, îi rugau să plece din cetate.
40. Iar ei, după ce-au ieșit din temniță, s-au dus la casa Lidiei; și dacă i-au văzut pe frați, i-au liniștit și au plecat.