1. Și-n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit la Efes. Și găsind câțiva ucenici,
2. a zis către ei: „Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut?“ Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n-am auzit că este Duh Sfânt...“.
3. Și el a zis: „Atunci, în ce v-ați botezat?“ Ei au zis: „În botezul lui Ioan“.
4. Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos“.
5. Și dacă ei au auzit, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6. Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și profetizau.
7. Și erau de toți ca la doisprezece bărbați.
8. Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu-ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la-ntrebări și încredințându-i despre împărăția lui Dumnezeu.
9. Dar fiindcă unii erau împietriți și nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s-a despărțit de ei și i-a luat deoparte pe ucenici și vorbea zilnic în școala lui Tiranus.
10. Și aceasta a ținut vreme de doi ani, așa încât toți cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului.
11. Și Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puțin obișnuite,
12. până acolo încât basmale sau șorțuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi și bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau dintr-înșii.
13. Și unii dintre iudeii care umblau din loc în loc scoțând demoni au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduiește Pavel!...“.
14. Iar cei ce făceau aceasta erau cei șapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu.
15. Și răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?...“.
16. Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit și într-atâta i-a copleșit, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea.
17. Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes; și frică a căzut peste ei toți și se mărea numele Domnului Iisus.
18. Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească și să-și spună faptele.
19. Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie și-au adus cărțile și le ardeau în fața tuturor. Și le-au socotit prețul și au găsit cincizeci de mii de arginți.
20. Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea.
21. Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma“.
22. Și trimițând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23. Și în vremea aceea nu mică tulburare s-a făcut cu privire la Calea Domnului.
24. Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianei și nu puțin de lucru le aducea meșterilor săi,
25. i-a adunat pe ei și pe cei ce lucrau unele ca acestea și le-a zis: „Bărbaților, voi știți că din această lucrare ne este câștigul.
26. Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a-nduplecat și a-ntors multă mulțime, zicând că cei făcuți de mâini nu sunt dumnezei.
27. Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Diana să fie socotit o nimica-toată și nimicită să-i fie și ei măreția, a celei pe care toată Asia și toată lumea o cinstește...“.
28. Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!“
29. Și toată cetatea s-a umplut de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, târându-i cu ei și pe macedonenii Gaiu și Aristarh, însoțitorii lui Pavel.
30. Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat;
31. de asemenea, și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el și-l rugau să nu se ducă la teatru.
32. Deci unii strigau una, alții strigau alta, că adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo.
33. Iar unii din mulțime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului;
34. dar ei, de-ndată ce au cunoscut că e iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!...“.
35. Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: „Bărbați efeseni! Cine oare-ntre oameni este acela care să nu știe că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari și a statuii ei celei căzute din cer?
36. Așadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit.
37. Că ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte și nici n-o defaimă pe zeița voastră.
38. Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se țin, sunt și proconsuli; pârască-se unii pe alții!;
39. iar dacă urmăriți altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită,
40. că-n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiți de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmășagul acesta“.
41. Și pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea.