Capitolul20|Pavel călătorește din nou prin Macedonia și Grecia; îl învie pe Eutihie din Troa; de la Troa la Milet; își ia rămas-bun de la Biserica Efesului.
1. Iar după ce a încetat zarva, Pavel și-a chemat ucenicii și le-a dat sfaturi; și după ce și-a luat rămas-bun, a ieșit să meargă în Macedonia.
2. Și străbătând acele părți și dându-le sfaturi cu-ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia.
3. Și a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria, iudeii au uneltit împotriva lui, și atunci el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4. Și au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic și Gaiu din Derbe și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim.
5. Aceștia au plecat înainte și ne-au așteptat în Troa.
6. Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi și în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas șapte zile.
7. Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă și și-a prelungit cuvântul până la miezul nopții.
8. Iar în odaia de sus, unde eram adunați, erau multe făclii aprinse.
9. Dar un tânăr cu numele Eutihie ședea la fereastră și a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; și l-au ridicat mort.
10. Dar Pavel s-a coborât și s-a aplecat peste el și l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul său este în el“.
11. Și dacă s-a suit și a frânt pâinea și a mâncat, a vorbit cu ei mult, până-n zori; și așa a plecat.
12. Iar pe tânăr l-au adus viu, și nu puțin s-au mângâiat.
13. Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos, rânduise astfel.
14. Și dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi și am venit la Mitilene.
15. Și de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în fața insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; și după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
16. Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putință, să fie la Ierusalim.
17. Și trimițând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoții Bisericii.
18. Și dacă au venit la el, le-a zis: „Voi știți cum m-am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia,
19. slujind Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrimi și încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor,
20. Și cum nu m-am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc și să vă învăț înaintea poporului și prin case,
21. mărturisindu-le și iudeilor și elinilor pocăința spre Dumnezeu și credința în Domnul nostru Iisus Hristos.
22. Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul, merg la Ierusalim fără să știu cele ce mi se vor întâmpla acolo,
23. în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturisește prin cetăți spunându-mi că lanțuri și necazuri mă așteaptă.
24. Dar nimic nu iau în seamă și preț nu pun pe viața mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria și slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Și acum, iată, eu știu că voi toți, cei printre care am trecut propovăduind împărăția lui Dumnezeu, nu-mi veți mai vedea fața.
26. Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27. Că nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.
28. Drept aceea, luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o cu însuși sângele Său.
29. Eu știu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverșunați care nu vor cruța turma.
30. Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici.
31. De aceea, privegheați amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea și ziua n-am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi.
32. Și acum, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți.
33. Argint sau aur sau haină n-am poftit de la nimeni;
34. voi înșivă știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine.
35. Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua“.
36. Și după ce a spus acestea, și-a plecat genunchii și s-a rugat împreună cu ei toți.
37. Și mare plângere a fost peste toți; și căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau,
38. îndurerați mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n-au să-i mai vadă fața. Și l-au petrecut la corabie.