1. Și a fost că după ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe apă și, mergând de-a dreptul, am venit la Cos și, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara.
2. Și găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea și am plecat.
3. Și după ce am zărit Ciprul și l-am lăsat la stânga, am plutit spre Siria și ne-am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-și descarce povara.
4. Și găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo șapte zile. Aceștia-i spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim.
5. Și a fost că după ce am împlinit zilele, am ieșit și mergeam; și ei toți, cu femei și copii, ne-au petrecut până afară din cetate; și plecându-ne genunchii pe țărm, ne-am rugat
6. și ne-am luat rămas-bun unii de la alții; și noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7. Iar noi, dacă am sfârșit călătoria pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida; și i-am îmbrățișat pe frați și am rămas la ei o zi.
8. Iar a doua zi am plecat și am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte, am rămas la el.
9. Și acesta avea patru fiice fecioare care profetizau.
10. Și dac-am rămas noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele Agab;
11. Și, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este acest brâu și-l vor da în mâinile păgânilor“.
12. Și când am auzit acestea, și noi și localnicii îl rugam să nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceți? Plângeți și-mi sfâșiați inima? Că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus!“
14. Și dacă el nu s-a înduplecat, noi ne-am potolit, zicând: „Facă-se voia Domnului!“
15. Iar după zilele acestea ne-am pregătit și ne suiam la Ierusalim.
16. Și împreună cu noi au venit și dintre ucenicii din Cezareea; și ei ne-au dus să găzduim la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic.
17. Și sosind noi la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.
18. Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob; și au venit acolo toți preoții.
19. Și după ce i-a îmbrățișat, le-a povestit cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între păgâni prin slujirea lui.
20. Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu și i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut; și toți sunt plini de râvnă pentru lege;
21. Și ei au auzit despre tine că pe toți iudeii care trăiesc printre păgâni îi înveți să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie împrejur copiii, nici să umble după datini.
22. Deci, ce e de făcut? Fără-ndoială că mulțimea trebuie să se adune, fiindcă vor auzi că ai venit.
23. Așadar, fă ce-ți spunem noi: Noi avem patru bărbați care au asupra lor o făgăduință;
24. ia-i pe aceștia, curățește-te împreună cu ei și plătește-le tu cheltuielile, pentru ca ei să-și radă capul; și toți vor cunoaște că din cele ce-au auzit despre tine nimic nu este, ci că tu însuți umbli după lege și o păzești.
25. Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am scris rostindu-ne ca ei să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor și de sânge și de animal sugrumat și de desfrâu“.
26. Atunci Pavel, luându-i cu el pe bărbații aceia, s-a curățit împreună cu ei și a doua zi a intrat în templu să aducă la cunoștință împlinirea zilelor curățirii, când anume să fie adusă ofranda pentru fiecare din ei.
27. Și când era să se împlinească cele șapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâna pe el
28. strigând: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Acesta este omul care pe toți de pretutindeni îi învață împotriva poporului și a legii și a locului acestuia; ba încă și elini a adus în templu și a spurcat acest loc sfânt“.
29. – Că ei îl văzuseră mai înainte-n cetate pe Trofim Efeseanul împreună cu el și credeau că Pavel l-a adus în templu –.
30. Și s-a mișcat toată cetatea și s-a făcut adunare de popor; și punând mâna pe Pavel, l-au tras afară din templu și îndată au închis porțile.
31. Dar când căutau ei să-l omoare, a ajuns veste la tribunul cohortei cum că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32. Acela, luând îndată oșteni și sutași, a alergat la ei; iar ei, văzând pe tribun și pe ostași, au încetat să-l mai bată pe Pavel.
33. Atunci tribunul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să fie legat cu două lanțuri; și a-ntrebat cine este el și ce-a făcut.
34. Iar în mulțime unii strigau una, alții alta; și neputând el să cunoască adevărul din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în tabără.
35. Iar când a ajuns la trepte, a trebuit să fie purtat pe sus de ostași, din pricina întărâtării mulțimii,
36. că mulțime de popor mergea după el, strigând: „Omoară-l!...“.
37. Și când acela a vrut să-l ducă-n tabără, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?“ Iar el a zis: „Știi grecește...!?
38. nu ești tu oare egipteanul care mai zilele trecute, s-a răsculat și i-a scos în pustiu pe cei patru mii de ucigași?...“.
39. Și a zis Pavel: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unui oraș care nu este neînsemnat. Te rog, dă-mi voie să-i vorbesc poporului“.
40. Și dându-i-se voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și i-a făcut poporului semn cu mâna. Și s-a făcut o mare tăcere; și el a vorbit în limba evreiască, zicând: