1. „Bărbați, frați și părinți, ascultați acum apărarea mea față de voi!“
2. Și auzind ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă liniște; și el le-a zis:
3. „Eu sunt bărbat iudeu născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut aici, în cetatea aceasta, unde la picioarele lui Gamaliel am învățat în chip amănunțit legea părintească. Fiind eu plin de râvnă pentru Dumnezeu, așa cum și voi toți sunteți astăzi,
4. de moarte-am prigonit această Cale, legând și predând la-nchisoare atât bărbați, cât și femei,
5. așa cum însuși arhiereul îmi dă mărturie, precum și tot sfatul bătrânilor; de la care primind eu și scrisori către frați, mergeam la Damasc pentru ca și pe cei ce erau acolo să-i aduc legați la Ierusalim spre a fi pedepsiți.
6. Și a fost că-n timp ce mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer o lumină mare a strălucit împrejurul meu.
7. Și am căzut la pământ și am auzit un glas zicându-mi: "Saule, Saule, de ce Mă prigonești?"
8. Iar eu am răspuns: "Cine ești, Doamne?" Zis-a către mine: "Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl prigonești".
9. Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au înfricoșat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit.
10. Și am zis: "Ce să fac, Doamne?" Iar Domnul mi-a zis: "Ridică-te și mergi în Damasc și acolo ți se va spune despre toate cele ce ți s-au rânduit să faci".
11. Și pentru că din pricina strălucirii acelei lumini nu mai vedeam, am venit în Damasc fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine.
12. Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, mărturisit de toți iudeii care erau în Damasc,
13. a venit la mine și, stându-mi alături, mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ți vederea! Și eu în chiar ceasul acela l-am putut vedea.
14. Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri pe tine de mai-nainte te-a ales, pentru ca voia Lui s-o cunoști și pe Cel-Drept să-L vezi și din gura Sa să auzi;
15. că-n fața tuturor oamenilor Îi vei fi Lui martor despre cele ce ai văzut și ai auzit.
16. Și acum, ce mai zăbovești? Ridică-te și botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Său.
17. Și când m-am întors la Ierusalim și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat să fiu în extaz
18. Și să-L văd zicându-mi: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că ei nu vor primi mărturia ta despre Mine!»
19. Și eu am zis: «Doamne, ei știu bine că eu prin sinagogi îi duceam la-nchisoare și-i băteam pe cei ce credeau în Tine;
20. Și când se vărsa sângele lui Ștefan, ucenicul Tău, eram și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor ce-l ucideau...»
21. Și El mi-a zis: «Du-te, că Eu te voi trimite departe, la neamuri...»“.
22. Dar ei pân-la acest cuvânt l-au ascultat; și și-au ridicat glasul, zicând: „Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta!, că nu e vrednic să trăiască...“.
23. Și-n timp ce ei strigau aruncându-și hainele și azvârlind praf în aer,
24. tribunul a poruncit să-l ducă în tabără, spunând să-l ia la cercetare cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui.
25. Iar când l-au întins în curele, Pavel a zis către sutașul care sta în față: „Oare vă este îngăduit să biciuiți un om roman și nejudecat?“
26. Și auzind sutașul, s-a dus la tribun să-i aducă la cunoștință și i-a zis: „Ce-ai de gând să faci?, că omul acesta e roman...“.
27. Și tribunul a venit la el și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?“ Iar el a zis: „Da“.
28. Și a răspuns tribunul: „Eu cu multă cheltuială am dobândit această cetățenie...“. Dar Pavel a zis: „Iar eu o am prin naștere!“.
29. Ca urmare, cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au îndepărtat îndată de el, iar tribunul s-a temut dac-a aflat că el e roman și că a fost legat.
30. Și a doua zi, vrând el să cunoască adevărul, pentru ce anume era pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune arhiereii și tot sinedriul; și aducându-l pe Pavel, l-a pus în fața lor.