1. Când regele David a ajuns la adânci bătrâneţi, îl acopereau cu haine, însă nu putea să se încălzească.
2. Atunci slugile lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul nostru rege o fată tânără, care să stea înaintea regelui, să-l îngrijească şi să se culce cu el, ca să se încălzească domnul nostru regele“.
3. Şi i-au căutat în toate ţinuturile lui Israel o fată frumoasă şi au găsit pe Abişag Sunamiteanca şi au adus-o la rege.
4. Fata era foarte frumoasă, îngrijea pe rege şi-l servea; însă regele n-a cunoscut-o.
5. Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a fălit şi a zis: „Eu am să fiu rege“. Şi și-a gătit care de război, călăreţi şi cincizeci de oameni care să-i alerge înainte.
6. Căci tatăl său niciodată nu-l oprise şi nu-i zisese: „Pentru ce faci aceasta?“. El însă mai era şi foarte frumos la chip şi născut după Abesalom.
7. Şi s-a înţeles cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar preotul; şi aceştia ajutau pe Adonia.
8. Iar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost de partea lui Adonia.
9. Şi junghiind Adonia oi, boi şi viţei graşi la piatra Zohelet, cea de la En-Roghel, a chemat pe toţi fraţii săi, fiii regelui, dimpreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, care erau în slujbă la rege.
10. Iar pe prorocul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele lui, nu i-a chemat.
11. Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: „Auzit-ai tu că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege, iar domnul nostru David nu ştie de aceasta?
12. Acum, iată, îţi dau un sfat: Să-ţi scapi viaţa ta şi a fiului tău Solomon.
13. Du-te şi intră la regele David şi-i spune: „Nu tu, oare, domnul meu rege, te-ai jurat către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine: şi va şedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a făcut rege?“.
14. Şi iată, când tu încă vei vorbi acolo cu regele, voi intra şi eu în urma ta, voi adeveri şi voi întregi cuvintele tale“.
15. Deci a intrat Batşeba la rege în odaia unde odihnea. Şi iată regele era foarte bătrân şi Abişag Sunamiteanca îngrijea de el.
16. Şi s-a plecat Batşeba şi s-a închinat regelui şi el a întrebat-o: „Ce voieşti?“.
17. Iar ea i-a spus: „Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine şi va şedea pe tronul meu.
18. Dar acum iată că Adonia s-a făcut rege şi tu, domnul meu rege, nu ştii nimic de aceasta.
19. Acela a înjunghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, mai-marele oştirii; iar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat.
20. Însă tu eşti rege, domnul meu. Ochii tuturor israeliţilor la tine privesc, ca să le arăţi cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el.
21. Altfel, când domnul meu, regele, va răposa cu părinţii săi, voi fi învinuită eu şi fiul meu Solomon“.
22. Şi iată, când încă vorbea cu regele, a venit şi prorocul Natan.
23. Şi i s-a spus regelui, zicând: „Iată, Natan prorocul!“. Şi a intrat Natan la rege şi i s-a închinat regelui cu faţa până la pământ.
24. Şi a zis Natan: „Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi rege şi va şedea pe tronul meu după mine?
25. Pentru că el chiar astăzi a plecat și a junghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pe toţi fiii regelui, pe mai-marii oştirii şi pe Abiatar preotul; şi, iată, ei mănâncă şi beau dinaintea lui şi zic: „Trăiască regele Adonia!“.
26. Iar pe mine, robul tău, pe preotul Ţadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat.
27. Şi dacă cu voia ta, domnul meu rege, s-a făcut lucrul acesta, atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tău cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el?“.
28. Dar regele David a răspuns şi a zis: „Chemaţi pe Batşeba la mine!“. Și a intrat ea la rege şi a stat înaintea lui.
29. Atunci regele s-a jurat şi a zis: „Viu este Domnul, Care mi-a scăpat sufletul meu de la orice necaz!
30. Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, zicând: „Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi va şedea pe tronul meu în locul meu, aşa voi face chiar astăzi!“.
31. Şi s-a plecat Batşeba cu fața până la pământ şi i s-a închinat regelui şi i-a zis: „Să trăiască domnul meu, regele David, în veci!“.
32. Apoi a zis regele David: „Chemaţi la mine pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“. Şi ei au intrat la rege.
33. Şi regele le-a spus: „Să luaţi pe slugile domnului vostru cu voi şi să puneţi pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu şi să-l duceţi până la Ghihon,
34. Şi acolo să-l ungă preotul Ţadoc şi prorocul Natan de rege peste Israel şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: „Să trăiască regele Solomon!“.
35. Apoi să-l petreceţi înapoi, ca să vină şi să şadă pe tronul meu; căci el va fi rege în locul meu şi lui i-am poruncit să fie conducătorul lui Israel şi al lui Iuda“.
36. Şi a răspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui şi i-a zis: „Amin! Aşa să întărească Domnul Dumnezeul domnului meu, regele, cuvântul acesta!
37. Şi cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, aşa să fie el şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul lui mai mult decât tronul domnului meu, regele David!“.
38. Şi aşa au plecat preotul Ţadoc, prorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretienii şi peletienii şi au pus pe Solomon călare pe catârul regelui David şi l-au dus până la Ghihon.
39. Şi a luat preotul Ţadoc cornul cu untdelemn sfinţit din cort şi a uns pe Solomon. Şi s-a sunat din trâmbiţe şi tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“.
40. Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon şi i-a cântat din fluiere şi bucurie mare era pe popor, încât şi pământul se zguduia de strigătele lui.
41. Atunci a auzit Adonia de aceasta şi toţi cei chemaţi ai lui, tocmai când isprăviseră de mâncat; iar Ioab, auzind sunetul de trâmbiţe, a zis: „Ce este acest zgomot de care răsună cetatea?“.
42. Şi pe când el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi a zis Adonia: „Intră, căci tu eşti om cinstit şi aduci veste bună!“.
43. Şi a răspuns Ionatan lui Adonia şi i-a zis: „Ba chiar veste rea; căci domnul nostru, regele David, a făcut rege pe Solomon.
44. Şi a trimis regele cu el pe Ţadoc şi pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe cheretieni şi peletieni şi l-au pus călare pe catârul regelui.
45. Şi l-au uns preotul Ţadoc şi prorocul Natan rege la Ghihon şi de acolo s-au întors cu bucurie şi au pus în mişcare cetatea. Iată zgomotul pe care-l auziţi“.
46. Şi a şezut Solomon pe tronul regatului.
47. Şi slugile regelui au venit să-l binecuvânteze pe domnul nostru regele David, zicând: „Să mărească Dumnezeul tău numele lui Solomon mai mult decât numele tău şi să-i aducă tronul lui la mărire mai multă decât tronul tău!“. Şi s-a închinat regele în patul lui;
48. Şi a zis regele aşa: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a făcut să fie astăzi din sămânţa mea un urmaş pe tronul meu şi să văd cu ochii mei aceasta!“.
49. Atunci toți cei chemaţi, care erau cu Adonia, s-au spăimântat şi, sculându-se, s-au dus fiecare în drumul său.
50. Iar Adonia, temându-se de Solomon, s-a sculat şi s-a dus şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.
51. Şi i s-a spus lui Solomon, zicând: „Iată, Adonia s-a temut de regele Solomon; căci iată, că se ţine cu mâinile de coarnele jertfelnicului, zicând: Să-mi făgăduiască astăzi cu jurământ regele Solomon că nu va omorî pe robul său cu sabia“.
52. Şi a zis Solomon: „Dacă el va fi om cinstit, niciun păr din capul lui nu va cădea pe pământ; iar dacă va fi om viclean, va muri“.
53. Şi a trimis regele Solomon şi l-a adus de la jertfelnic cu de-a sila; şi a venit şi s-a închinat regelui Solomon. Şi Solomon i-a zis: „Du-te la casa ta!“.