1. După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până a terminat de zidit casa sa, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
2. Poporul tot mai aducea jertfe pe înălţimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp.
3. Şi Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus şi el jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
4. Deci s-a sculat şi el şi s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălţime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.
5. La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!“.
6. Şi a zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta astăzi.
7. Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc.
8. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate nici socoti, nici număra.
9. Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ce este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?“.
10. Şi I-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.
11. Şi a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci,
12. Iată, Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum niciunul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine.
13. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât niciunul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale.
14. Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale“.
15. Şi s-a trezit Solomon din somn și iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârşit jertfe de împăcare şi a făcut mare ospăţ pentru toate slugile sale.
16. Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.
17. Şi a zis una din femei: „Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.
18. A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă.
19. Însă noaptea a murit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.
20. . Şi s-a sculat ea pe la miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam şi l-a pus la pieptul ei; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.
21. Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nu era fiul meu, pe care-l născusem“.
22. Iar cealaltă femeie a zis: „Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!“. Iar aceasta îi zicea: „Ba nu, fiul tău este mort şi al meu e viu!“. Și vorbeau ele aşa înaintea regelui.
23. Atunci regele a zis: „Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice: Ba nu, fiul tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu“.
24. Apoi a zis Solomon: „Daţi-mi o sabie“; şi i s-a adus regelui o sabie.
25. Şi a zis regele: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!“.
26. Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu, regelui, – căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: „Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi!“. Iar cealaltă a zis: „Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!“.
27. Şi regele a zis: „Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!“.
28. Şi a auzit tot Israelul de judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Şi au început să se teamă de rege, căci vedeau că înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi dreptate.