1. Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel.
2. În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;
3. Şi a zis regele lui Israel către slugile sale: „Ştiţi voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?“.
4. Apoi a zis el lui Iosafat: „Vei merge şi tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?“. Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: „Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt şi caii mei!“.
5. Şi a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?“.
6. Şi a adunat regele lui Israel ca la patru sute de proroci şi le-a zis: „Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?“. Şi ei au zis: „Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!“.
7. Şi a zis Iosafat: „Nu mai este oare aici vreun proroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?“.
8. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: „Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu proroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla“. Şi a zis Iosafat: „Nu vorbi aşa, rege!“.
9. Şi a chemat regele lui Israel pe un famen şi a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!“.
10. Apoi regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, s-au aşezat fiecare în tronul său, îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul dinaintea porţii Samariei, şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.
11. Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe sirieni până ce vor muri“.
12. Şi toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: „Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui“.
13. Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: „Iată toţi prorocii prorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei“.
14. Iar Miheia a zis: „Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!“.
15. Apoi a venit el la rege şi regele i-a zis: „Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?“. Şi i-a zis acela: „Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!“.
16. Şi i-a zis regele: „Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului“.
17. Şi a zis el: „Iată, văd pe toţi israeliţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa“.
18. Atunci regele lui Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: „Nu ţi-am spus eu oare că el nu proroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău?“.
19. Miheia însă a zis: „Nu este aşa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui“.
20. Şi a zis Domnul: „Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi să piară acolo?“. Unul spunea una, şi altul alta.
21. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: „Eu îl voi ademeni“. Domnul a zis: „Cum?“.
22. Iar acela a zis: „Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui“. Domnul a zis: „Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!“.
23. Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor proroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!“.
24. Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: „Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?“.
25. Iar Miheia a zis: „Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi“.
26. A zis regele lui Israel: „Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
27. Şi spuneţi: Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l hrăniţi numai cu puţină pâine şi cu puţină apă, până ce mă voi întoarce biruitor“.
28. Iar Miheia a zis: „Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine“. Apoi a zis: „Ascultaţi, toate popoarele!“.
29. După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.
30. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!“. Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă.
31. Regale sirian însă a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de război şi a zis: „Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel“.
32. Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
33. Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el.
34. Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoşei, şi acesta a zis cărăuşului său: „Întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste, că sunt rănit“.
35. Şi s-a pornit luptă mare în acea zi şi regele a stat în carul lui în fața sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs sânge din rana sa pe podul carului.
36. Şi la asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: „Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul lui!“.
37. Şi murind regele, a fost dus şi l-au înmormântat în Samaria.
38. Şi au spălat carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
39. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de fildeş pe care a făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
40. Adormind cu părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
41. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.
42. Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi.
43. El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a abătut de la ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
44. Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
45. Celelalte fapte ale lui Iosafat şi războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.
46. Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din ţară.
47. În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locţiitor de rege.
48. Regele Iosafat a făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Eţion Gheber.
49. Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă şi slugile mele cu slugile tale cu corăbiile“. Însă Iosafat n-a vrut.
50. Şi a adormit cu părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51. Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a domnit peste Israel în Samaria doi ani.
52. El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
53. Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.