1. Benhadad, regele Siriei, şi-a adunat oştirea sa; şi s-au însoţit cu el treizeci şi doi de regi, cu cai şi care de război. Şi s-a dus şi a împresurat Samaria şi s-a războit împotriva ei.
2. Atunci a trimis soli la Ahab, regele lui Israel, în cetate şi a zis:
3. „Aşa zice Benhadad: Argintul tău şi aurul tău este al meu, femeile tale şi fiii tăi cei frumoşi sunt ai mei!“.
4. Iar regele lui Israel a răspuns şi a zis: „După cuvântul tău să fie, domnul meu rege. Eu şi toate ale mele ale tale să fie!“.
5. Şi s-au întors solii şi au zis: „Aşa zice Benhadad: Am trimis la tine ca să-ți spună: Argintul şi aurul tău, femeile şi fiii tăi să mi le dai!
6. De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la tine, iar ei îţi vor scotoci casa ta şi casele slugilor tale şi pe tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna şi vor lua!“.
7. Atunci a chemat regele lui Israel pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Luaţi seama şi vedeţi că îmi caută mereu pricină; când a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru argintul meu şi pentru aurul meu, eu nu l-am respins!“.
8. Şi au zis toţi bătrânii şi tot poporul: „Să nu-l asculţi, nici să nu te învoieşti!“.
9. Şi a zis el solilor lui Benhadad: „Spuneţi domnului meu, regele: Toate lucrurile pentru care ai trimis la robul tău la început sunt gata să le fac; dar acest lucru nu pot să-l fac!“. Şi au plecat solii şi au dus răspunsul.
10. Şi a trimis Benhadad la el, ca să-i spună: „Asta şi asta să-mi facă mie dumnezeii şi aşa să mă pedepsească, dacă ţărâna Samariei are să ajungă să umple pumnii tuturor oamenilor care au să vină cu mine!“.
11. Și a răspuns regele lui Israel şi a zis: „Spuneţi să nu se laude cel ce se încinge ca cel ce se descinge“.
12. Când a primit acest răspuns, Benhadad era la ospăţ în corturi, cu ceilalţi regi. Şi a zis robilor săi: „Împresuraţi cetatea!“. Şi au împresurat-o.
13. Dar iată un proroc s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: „Aşa zice Domnul: Vezi toată mulţimea aceasta mare? Iată, Eu ţi-o dau astăzi în mână, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.
14. Iar Ahab a zis: „Prin cine?“. Răspuns-a acela: „Aşa zice Domnul: Prin slugile căpeteniilor de peste ţinuturi!“. Şi a zis Ahab: „Cine va începe lupta?“. Iar acela a zis: „Tu!“.
15. Atunci a numărat Ahab slugile căpeteniilor de peste ţinuturi, şi s-au găsit două sute treizeci şi două; după ei a numărat şi tot poporul şi toţi fiii lui Israel au fost şapte mii.
16. Şi au ieşit la război pe la amiază. Iar Benhadad băuse până se îmbătase în corturi cu cei treizeci şi doi de regi, care-i dăduseră ajutor.
17. Şi au ieşit la război mai întâi slugile căpeteniilor de peste ţinuturi. Şi a trimis Benhadad pe unii din ai lui, şi aceştia i-au făcut cunoscut că oamenii din Samaria au ieşit la război.
18. Iar el le-a zis: „Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeţi de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i prindeţi!“.
19. Au ieşit, aşadar, la război slugile căpeteniilor de peste ţinuturi din cetate şi oştirea oare era după ei şi au lovit fiecare pe potrivnicul său;
20. Și au fugit sirienii, iar israeliţii îi fugăreau din urmă; şi Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreţii săi.
21. Atunci, ieşind regele israelitean, a luat caii şi carele şi a făcut măcel mare în rândul sirienilor.
22. Şi s-a apropiat prorocul de regele israelit şi i-a zis: „Du-te de te întăreşte, ca să ştii să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva ta!“.
23. Zis-au slugile regelui sirian către el: „Dumnezeul lor este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi mai tari decât ei.
24. Aşadar, iată ce să faci: Să scoţi pe fiecare rege de la locul lui, şi să-l înlocuieşti cu căpeteniile din ţinuturi.
25. Şi să strângi atâta oştire, câtă oştire ai pierdut, şi cai atâţia, câţi ai avut, şi care atâtea, câte ai avut, şi să ne batem cu ei şi în vale; şi atunci de bună seamă vom fi mai tari decât ei“. Şi a ascultat el cuvântul lor şi a făcut aşa.
26. După trecerea anului, Benhadad a numărat pe sirieni şi a mers la Afec, ca să se bată cu Israel.
27. Fiii lui Israel însă erau şi ei cu toate gata de luptă şi au ieşit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar sirienii umpleau pământul.
28. Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu şi a zis regelui lui Israel: „Aşa zice Domnul: Pentru că sirienii vorbesc: Domnul este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îţi voi da toată această mulţime în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!“.
29. Şi au stat taberele una în faţa celeilalte şapte zile; iar în ziua a şaptea s-a început bătălia şi fiii lui Israel au doborât într-o singură zi o sută de mii de pedestraşi sirieni.
30. Ceilalţi au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de oameni, din cei rămaşi. Iar Benhadad a fugit în cetate şi a intrat la curtea domnească într-o cămară dosnică.
31. Slugile sale însă i-au zis: „Am auzit că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre şi peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit; poate ne va cruţa viaţa“.
32. Şi s-au încins ei peste coapsele lor cu sac şi au venit la regele lui Israel şi i-au zis: „Robul tău Benhadad zice: Cruţă-mi viaţa!“. Acela însă a zis: „De mai trăieşte încă, e fratele meu!“.
33. Şi oamenii aceştia au luat aceasta ca semn bun şi repede i-au apucat vorba din gură şi au zis: „Fratele tău Benhadad trăieşte“. Iar el a zis: „Duceţi-vă de-l aduceţi“. Şi a venit Benhadad la el, şi acesta l-a luat cu el în car.
34. Şi i-a zis Benhadad: „Cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, eu ţi le întorc; şi îţi deschid târg de vânzare în Damasc, cum şi-a deschis tatăl meu în Samaria“. Şi a zis Ahab: „Cu acest legământ şi eu îţi voi da drumul!“. Şi încheind cu el legământ, i-a dat drumul.
35. Atunci un om din fiii prorocilor a zis către un prieten al său, după cuvântul Domnului: „Bate-mă!“. Dar acesta nu s-a învoit să-l bată.
36. Atunci i-a zis: „Pentru că nu asculţi de glasul Domnului, iată, când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu“. Şi plecând omul acela de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis pe dânsul.
37. Iar cel din fiii prorocilor a găsit un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!“. Şi acest om l-a lovit şi l-a rănit.
38. Şi s-a dus prorocul în calea regelui, acoperindu-şi ochii cu părul capului său.
39. Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege şi a zis: „Robul tău a fost la bătălie, şi iată un om care stătuse la o parte mi-a adus un alt om şi mi-a zis: Păzeşte pe omul acesta; de îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau va trebui să-l plătiţi cu un talant de argint.
40. Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a scăpat“. Și i-a zis regele lui Israel: „Osânda ta singur ai spus-o“.
41. Atunci el şi-a dat la o parte părul de peste ochii lui şi l-a cunoscut regele că este unul din proroci.
42. Şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul sufletului lui şi poporul tău în locul poporului lui!“.
43. Şi s-a dus regele lui Israel acasă, trist şi aprins de mânie şi a venit în Samaria.