Cartea a treia a Regilor

Capitolul12|Dezbinarea politică și religioasă a regatului.
1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, căci la Sichem veniseră toți israeliţii, ca să-l facă rege.
2. Şi a auzit şi Ieroboam, fiul lui Nabat, de aceasta, pe când se afla încă în Egipt, unde fugise de regele Solomon, şi a venit Ieroboam din Egipt, căci au trimis unii după el şi l-au chemat.
3. Atunci Ieroboam şi toată adunarea israeliţilor au venit de i-au grăit regelui Roboam şi i-au zis:
4. „Tatăl tău a pus jug greu pe noi; însă uşurează-ne munca cea grea a tatălui tău şi jugul cel greu care l-a pus el pe noi, şi îţi vom sluji!“.
5. Şi a zis el către ei: „Duceţi-vă şi să veniţi poimâine la mine!“. Şi a plecat poporul.
6. Atunci regele Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră sfetnici pe lângă Solomon, tatăl lui, pe când trăia el, şi le-a zis: „Cum mă sfătuiţi să răspund poporului la cererea aceasta?“.
7. Grăit-au lui aceia şi au zis: „Dacă tu vei fi slugă astăzi poporului acestuia şi-i vei sluji, dacă le vei face gustul lor şi le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi robi în toate zilele!
8. Însă el n-a ţinut seamă de sfatul bătrânilor pe care i l-au dat, şi a făcut sfat cu cei tineri, crescuţi odată cu el, şi care erau sfetnicii lui şi le-a zis:
9. „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului care mi-a zis: Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău pe noi?“.
10. Şi i-au grăit oamenii cei tineri, care crescuseră odată cu el şi erau acum sfetnicii lui, şi i-au zis: „Aşa să spui poporului acestuia care ţi-a grăit şi ţi-a zis: Tatăl tău a pus jug greu pe noi; tu însă uşurează-l de pe noi; aşa spune-le: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu.
11. Deci dacă tatăl meu v-a împovărat cu jug greu, eu şi mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, iar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!“.
12. Atunci a venit Ieroboam şi tot poporul la Roboam a treia zi, după cum poruncise regele, când a zis: „Să veniţi la mine poimâine!“.
13. Şi a răspuns regele poporului cu asprime şi n-a ţinut seamă de sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii,
14. Ci a grăit către el după sfatul celor tineri şi a zis: „Tatăl meu a pus jug greu peste voi; eu însă şi mai greu voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, eu însă vă voi pedepsi cu scorpioni!“.
15. Şi n-a ascultat regele de popor, căci aşa fusese rânduit de Domnul ca să se împlinească cuvântul Lui pe care l-a grăit Domnul prin Ahia din Şilo către Ieroboam, fiul lui Nabat.
16. Iar când toţi israeliţii au văzut că regele n-a vrut să-i asculte, a răspuns şi poporul regelui şi i-a zis: „Ce parte avem noi cu David? Nicio moştenire nu avem noi cu fiul lui Iesei. Pleacă, dar, la corturile tale, Israele! Şi tu, Davide, cunoaşte-ţi acum casa ta!“. Şi s-a împrăştiat Israel la corturile lui.
17. Acum Roboam domnea numai peste fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda.
18. Şi a trimis regele Roboam pe Adoniram, căpetenia cea peste dări, în contra lor; însă toţi israeliţii au aruncat cu pietre asupra lui şi el a murit; iar regele Roboam s-a suit repede într-un car, ca să fugă la Ierusalim.
19. Şi astfel s-a rupt Israelul de casa lui David până în ziua de astăzi.
20. Când toți israeliţii au auzit că Ieroboam s-a întors din Egipt, au trimis şi l-au chemat la adunare și l-au făcut rege peste toţi israeliţii. Cu casa lui David n-a rămas nimeni, decât seminţia lui Iuda.
21. Roboam, venind la Ierusalim, a adunat din toată casa lui Iuda şi din seminţia lui Veniamin o sută şi optzeci de mii de ostaşi, pregătiţi pentru război, ca să se lupte cu casa lui Israel şi să întoarcă regatul iarăşi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.
22. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, şi i-a zis:
23. „Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor:
24. Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi, nici să nu începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel. Să vă întoarceţi fiecare la casele voastre, căci de la Mine a fost aceasta!“. Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au întors înapoi după cuvântul Domnului. Şi a răposat regele Solomon cu părinţii lui şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi şaptesprezece ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Naama şi a fost fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor amoniţilor. Şi a făcut fapte ce nu erau plăcute înaintea ochilor Domnului şi nici n-a umblat pe căile lui David, strămoşul său. Solomon însă avusese un rob, un om din muntele lui Efraim, pe care-l chema Ieroboam, iar pe mama lui o chema Ţerua, femeie desfrânată. Şi l-a pus Solomon între dregătorii cei peste lucrătorii de corvoadă ai casei lui Iosif. Şi a zidit lui Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. El a zidit Milo cu lucrătorii de corvoadă ai casei lui Efraim; tot el a reparat şi stricăciunile de la cetatea lui David şi a fost conducător peste regat. Şi a căutat Solomon să-l omoare. şi s-a temut Ieroboam şi a fugit la Şişac, regele Egiptului. Și a fost la Şişac până a murit Solomon. Și a auzit Ieroboam, pe când se afla încă în Egipt, că a murit Solomon. A şoptit el la urechile lui Şişac, regele Egiptului, zicând: „Dă-mi drumul, ca să mă duc în ţara mea“. Ţi i-a zis Şişac: „Cere ce doreşti şi îţi voi da“. Şi Şişac i-a dat lui Ieroboam de femeie pe Ano, sora cea mai mare a Tafnesei, femeia lui. Aceasta era cea mai mare între fiicele regelui, şi i-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam lui Şişac: „De bună seamă, dă-mi drumul, că am să mă duc“. Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în pământul Tirţa, din muntele Efraim. Şi s-a adunat acolo toată seminţia lui Efraim. Şi a zidit Ieroboam acolo tabere. Şi i s-a îmbolnăvit copilul lui de o boală foarte grea. Şi s-a dus Ieroboam să întrebe pentru copil. Şi a zis către Ano, femeia lui: „Scoală-te şi du-te de întreabă pe un om al lui Dumnezeu pentru copil dacă el are să scape cu viaţă din boala lui“. Şi era un om în Şilo, pe care-l chema Ahia. Acesta era un bărbat ca de şaizeci de ani şi cuvântul Domnului era cu el. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: „Scoală-te şi ia în mâna ta pentru omul lui Dumnezeu pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un ulcior cu miere“. Și s-a sculat femeia şi a luat în mâna ei pâini şi două turte, struguri şi un ulcior cu miere pentru Ahia. Şi omul acesta era bătrân şi nu putea să vadă, căci ochii lui i se uscaseră de bătrâneţe. Şi s-a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi, pe când venea ea în cetate la Ahia Şilonitul, a zis Ahia către fiul lui: „Ieşi pentru întâmpinarea Anoei, femeia lui Ieroboam, şi-i spune: Intră şi nu sta, căci aşa zice Domnul: Eu sunt trimis la tine ca să-ţi vestesc lucruri grozave!“. Și a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Şi i-a zis Ahia: Pentru ce mi-ai adus pâinile, strugurii şi ulciorul cu miere? Aşa zice Domnul: „Iată, tu vei pleca de la mine, şi când vei intra în Tirţa, în cetate, îţi vor ieşi locuitorii în întâmpinare şi îţi vor spune: Copilul a murit. Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii; iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca şi copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, căci numai în el din casa lui Ieroboam s-a găsit ceva bun înaintea Domnului“. Şi a plecat înapoi femeia când a auzit aceasta. Și când a intrat în Tirţa, copilul a murit. Şi i-a ieşit în întâmpinare ţipătul cel de jale. Și s-a dus Ieroboam la Sichem, cetatea cea din muntele lui Efraim. Şi s-au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. Și cuvântul Domnului a fost către Şemaia Enlamitul, zicând: „Ia-ţi o haină nouă, care n-a fost spălată cu apă, şi o rupe în douăsprezece bucăţi şi i le dă lui Ieroboam şi-i spune: „Aşa zice Domnul: Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi“. Şi a luat Ieroboam, şi a zis Şemaia: „Aşa zice Domnul: Să fii peste cele zece seminţii ale lui Israel!“. Și a zis poporul către Roboam, fiul lui Solomon: „Tatăl tău a pus jug greu pe noi şi şi-a îngreuiat bucatele mesei lui; tu însă acum uşurează-l de pe noi şi-ţi vom sluji ţie!“. Şi a zis Roboam către popor: „Până în trei zile eu vă voi da răspunsul“. Şi a zis Roboam: „Aduceţi-mi pe cei bătrâni, ca să mă sfătuiesc cu ei pentru cuvântul cu care voi răspunde poporului în ziua a treia“. Şi a grăit Roboam la urechile lor pentru cuvântul pe care i-a trimis poporul la el. Şi au zis bătrânii poporului pentru acel cuvânt, pe care l-a grăit poporul. Și a lepădat Roboam sfatul lor, pentru că nu se potrivea cu părerea lui. Şi a trimis şi a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: „Acestea şi acestea a trimis poporul la mine, ca să-mi spună“. Și au zis cei ce crescuseră împreună cu el: „Aşa vei grăi poporului: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. Tatăl meu v-a biciuit cu biciul, iar eu vă voi bate cu scorpioni“. Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt şi a răspuns el poporului în felul cum l-au sfătuit cei ce crescuseră şi copilăriseră împreună cu el. Şi a zis tot poporul, fiecare cu vecinul său până într-un om, şi au strigat toţi cu glas mare şi au zis: „Nicio parte n-avem noi cu David, nicio moştenire cu fiul lui Iesei! Fiecare la corturile sale, Israele! Căci omul acesta n-a fost nici căpetenie şi nici conducător peste regat“. Şi s-a împrăştiat tot poporul de la Sichem şi s-a dus fiecare la cortul lui. Iar Roboam, scăpând cu fuga, s-a suit în una din căruţele lui şi a venit la Ierusalim. Şi l-au urmat numai seminţia lui Iuda şi seminţia lui Veniamin. Iar când a fost începutul anului, Roboam a adunat pe toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi a plecat ca să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: „Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor, zicând: Aşa zice Domnul, să nu mergeţi, nici să începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel, ci să vă întoarceţi fiecare la corturile voastre, că de la Mine a fost aceasta!“. Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au oprit de a mai începe războiul, după cuvântul Domnului.
25. Şi a zidit Ieroboam Sichemul, pe muntele lui Efraim, şi s-a aşezat cu locuinţa lui în el; şi a plecat de acolo şi a zidit Penuelul.
26. Şi a zis Ieroboam în sine: „Regatul poate să treacă iar la casa lui David.
27. Dacă poporul acesta va mai merge la Ierusalim pentru aducere de jertfă în templul Domnului, atunci inima poporului acestuia are să se întoarcă la domnul lor Roboam, regele lui Iuda; pe mine au să mă ucidă, iar ei au să se întoarcă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam, regele lui Iuda“.
28. Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată, Israele, dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!“.
29. Şi a pus unul în Betel, iar pe celălalt în Dan.
30. Însă fapta aceasta a dus la păcat, căci poporul a început să meargă pentru a se închina unuia din ei, până la Dan, şi a părăsit templul Domnului.
31. Şi a zidit el şi capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi, luaţi din popor, care nu erau fii ai lui Levi.
32. Şi a aşezat Ieroboam şi o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea cu sărbătoarea care era în Iuda, şi a adus jertfe pe jertfelnic. Tot aşa a făcut el şi la Betel, ca să aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse. Şi a aşezat la Betel preoţi pentru înălţimile făcute de el.
33. Şi a adus jertfe pe jertfelnicul pe care l-a făcut la Betel în ziua a cincisprezecea din luna a opta, lună pe care şi-o alesese el după placul lui pentru sărbătorire. Şi a făcut sărbătoare pentru fiii lui Israel şi s-a apropiat de jertfelnic, ca să săvârşească tămâiere.