1. În multe rânduri și-n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinților noștri prin profeți,
2. în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moștenitor a toate, prin Care și veacurile le-a făcut.
3. Fiind El strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale, și pe toate ținându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuși a săvârșit curățirea păcatelor noastre a șezut de-a dreapta Slavei întru cele preaînalte,
4. devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit e mai presus de ei.
5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut; și iarăși: Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu?
6. și iarăși, când Îl aduce-n lume pe Cel-Întâi-Născut, El zice: și să I se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu.
7. Și despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale foc arzător;
8. dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale.
9. Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi.
10. Și: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11. ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;
12. ca pe o velință le vei împătura și ca o haină se vor schimba, dar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor sfârși.
13. Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: șezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale?
14. Oare nu sunt toți duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moștenească mântuirea?