1. Așadar, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduința de a intra întru odihna Sa, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că n-a mai prins-o din urmă.
2. Pentru că și nouă ca și lor ni s-a binevestit, dar lor cuvântul propovăduirii nu le-a fost de nici un folos, deoarece, în cei ce l-au auzit, el nu s-a unit cu credința.
3. Pe când noi, cei ce am crezut, noi suntem cei ce intrăm întru odihnă, după cum s-a zis: Juratu-M-am întru mânia Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!, cu toate că lucrurile erau încheiate încă de la întemeierea lumii,
4. fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a șaptea: și în ziua a șaptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale.
5. Dar aici, în acest loc, încă o dată: Întru odihna Mea nu vor intra!
6. Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s-a binevestit nu au intrat din pricina nesupunerii lor,
7. Dumnezeu rânduiește din nou o zi, astăzi, după atâta vreme rostind El prin David, așa cum s-a spus mai-nainte: Astăzi, dacă veți auzi glasul Său, nu vă învârtoșați inimile.
8. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua, atunci Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.
9. Așadar, poporului lui Dumnezeu i s-a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
10. Fiindcă cel ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s-a odihnit și el de lucrurile lui, așa precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă după aceeași pildă a neascultării.
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde pân-la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este judecător al simțirilor și al cugetelor inimii.
13. Și-n fața Lui nici o făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale și descoperite în ochii Celui căruia noi vom da socoteală.
14. Drept aceea, având noi un Mare Arhiereu Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea;
15. că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat.
16. Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim și har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită.