1. De aceea, lăsând cuvântul de-nceput asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu,
2. a învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și judecata veșnică.
3. Vom face-o și pe aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4. Fiindcă aceia care s-au luminat o dată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt
5. și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului ce va să vină
6. și au căzut, cu neputință este ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăință, fiindcă ei pe seama lor înșiși Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură.
7. Când un pământ bea ploaia ce-i vine adesea și rodește ierburi folositoare celor pentru care-au fost lucrate, el binecuvântare de la Dumnezeu primește;
8. dar dacă face spini și ciulini, atunci netrebnic se face și-i aproape de blestem; iar sfârșitul îi este să ardă.
9. Dar cu toate că noi vorbim așa, totuși despre voi, iubiților, suntem încredințați de lucruri mai bune și prielnice mântuirii.
10. Căci Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite lucrarea voastră și iubirea pe care-ați arătat-o pentru numele Lui prin aceea că le-ați slujit sfinților, și încă le slujiți.
11. Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă pentru adeverirea pân-la sfârșit a nădejdii,
12. așa încât să nu fiți lenevoși, ci următori ai celor ce prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.
13. Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduință lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine Însuși,
14. zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta și pe deplin te voi înmulți.
15. Și-n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința.
16. Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei.
17. În același fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul
18. pentru ca, prin două lucruri de neschimbat, în care e cu neputință ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde-n mână nădejdea ce ne stă înainte,
19. pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură și tare, cea care pătrunde-n adâncul catapetesmei,
20. acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.