1. Și le spunea și ucenicilor Săi: „Era un om bogat care avea un iconom; și acesta i-a fost pârât că-i risipește avuțiile.
2. Și chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poți fi iconom.
3. Iar iconomul și-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine...
4. Știu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor.
5. Și chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi ești dator stăpânului meu?
6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul, așază-te și scrie repede cincizeci.
7. După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ți zapisul și scrie optzeci.
8. Și stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înțelepțește, căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii.
9. Și Eu vă spun: Faceți-vă prieteni prin bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veșnice.
10. Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult e credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult e nedrept.
11. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția cea nedreaptă, cine vă va încredința-o pe cea adevărată?
12. Și dacă în ceea ce vă este străin n-ați fost credincioși, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona“.
14. Și pe toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc.
15. Și el le-a zis: „Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi înșivă drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea și profeții au fost până la Ioan; de atunci încoace se binevestește împărăția lui Dumnezeu și fiecare o ia prin asalt.
17. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât din lege să cadă o cirtă.
18. Oricine-și lasă femeia și ia alta, săvârșește adulter; și cel ce o ia pe cea lăsată de bărbat, adulter săvârșește.
19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în fața porții lui, plin de bube,
21. Și-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înșiși câinii, venind, ei îi lingeau bubele.
22. Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și a murit și bogatul și a fost îngropat.
23. Și în iad, fiind el în chinuri, își ridică ochii și-l vede de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui.
24. Și i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ți-ai primit pe cele bune în viața ta, și Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuiești.
26. Și peste toate acestea, între noi și voi prăpastie mare s-a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27. Și el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu,
28. că am cinci frați; să le dea lor mărturie, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.
29. Dar Avraam i-a zis: îi au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morți, se vor pocăi.
31. Și i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nici dacă ar învia cineva din morți, tot nu vor crede“.