1. Și se apropiau de El toți vameșii și păcătoșii, ca să-L asculte.
2. Și fariseii și cărturarii cârteau, zicând: „Acesta-i primește pe păcătoși și mănâncă cu ei“.
3. Și le-a spus parabola aceasta, zicând:
4. „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și se duce după cea pierdută, până ce o găsește?
5. Și când o găsește, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6. Și sosind acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
7. Tot așa, v-o spun Eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință.
8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește?
9. Și când o găsește își cheamă prietenele și vecinele, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem.
10. Tot așa, v-o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește“.
11. Și a zis: „Un om avea doi fii.
12. Și cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Și el le-a împărțit averea.
13. Și nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară-ndepărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări.
14. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă.
15. Și ducându-se, s-a alipit de unul din locuitorii acelei țări, iar acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii.
16. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.
17. Dar venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, greșit-am Cerului și față de tine;
19. nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi.
20. Și sculându-se, a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și, alergând, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat.
21. Și i-a zis fiul: Tată, greșit-am Cerului și față de tine și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți-i degrabă haina cea mai scumpă și-l îmbrăcați, și inel puneți-i pe mână, și încălțăminte în picioare;
23. Și aduceți vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l și, mâncând, să ne veselim;
24. căci acest fiu al meu era mort și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească.
25. Iar fiul lui cel mai mare era la țarină. Și când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri.
26. Și chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea?
27. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl său, ieșind, îl ruga.
29. Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată nu ți-am călcat porunca. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei;
30. dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat vițelul cel îngrășat...
31. Iar el i-a zis: Fiule, tu-ntotdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat“.