1. Și a fost că era într-o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor.
2. Și iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui.
3. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de lege și către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?“
4. Ei însă au tăcut. Și punându-și mâna pe el, l-a vindecat și i-a dat drumul.
5. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?“
6. Și n-au putut să-I răspundă la aceasta.
7. Și luând El seama cum cei poftiți la masă își alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând:
8. „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie și el poftit
9. Și, venind cel care v-a chemat, pe tine și pe el, să-ți spună: Dă-i acestuia locul! Și atunci, rușinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă.
10. Ci, când vei fi chemat, mergi și te așază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ți spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor ce stau la masă cu tine.
11. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța“.
12. Zisu-i-a și celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva la rândul lor să te cheme și ei pe tine și să-ți fie ca răsplată.
13. Ci, când faci un ospăț, cheamă-i pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi,
14. și fericit vei fi că ei nu pot să-ți răsplătească; fiindcă ți se va răsplăti la învierea drepților“.
15. Și auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăția lui Dumnezeu!“
16. Iar El i-a zis: „Un om oarecare a făcut cină mare și i-a chemat pe mulți.
17. Și la ceasul cinei și-a trimis slujitorul să le spună celor chemați: Veniți, că iată acum toate sunt gata.
18. Și toți, parcă înțeleși, au început să-și ceară iertare. Cel dintâi a zis: țarină am cumpărat și trebuie să ies ca s-o văd; te rog, iartă-mă!...
19. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă!...
20. Și altul a zis: Femeie mi-am luat, și de aceea nu pot veni...
21. Și întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieși îndată în piețele și-n ulițele cetății și adu aici săracii și neputincioșii și orbii și șchiopii...
22. Și i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai poruncit s-a făcut, și încă mai este loc.
23. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să mi se umple casa.
24. Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina Mea“.
25. Și mergeau cu El mulțimi numeroase; și, întorcându-Se, le-a zis:
26. „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copil și pe frați și pe surori, până și viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Și cel ce nu-și poartă crucea și nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Cine dintre voi, vrând să-și zidească un turn, nu stă mai întâi și-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?,
29. ca nu cumva, punându-i temelia și neputând să-l isprăvească, toți cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
30. zicând: Acest om a început să zidească și n-a putut isprăvi!...
31. Sau care împărat, plecând să se bată-n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e-n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii?
32. Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie și se roagă de pace.
33. Așadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu.
34. Bună este sarea; dar dacă și sarea își va pierde gustul, cu ce va fi dreasă?
35. Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“