Capitolul13|Între pocăință și moarte.Parabola smochinului neroditor.Vindecarea în zi de sâmbătă a unei femei gârbove.Parabolele grăuntelui de muștar și aluatului.Poarta cea strâmtă.Irod-vulpea.Deplângerea Ierusalimului.
1. În acest timp erau de față unii care I-au spus despre galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor.
2. Și El, răspunzând, le-a zis: „Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au pătimit acestea?
3. Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul în Siloam și i-a omorât, credeți oare că au fost ei mai păcătoși decât toți oamenii care locuiesc în Ierusalim?
5. Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel“.
6. Și le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el și n-a găsit.
7. Și a zis către vier: Iată, sunt trei ani de când vin căutând rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l: de ce să țină pământul degeaba?
8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce-l voi săpa împrejur și voi pune gunoi;
9. poate că va face rod în cel viitor; iar de nu, îl voi tăia“.
10. Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta.
11. Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice.
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“
13. Și și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s-a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu.
14. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“.
15. Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă?
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“
17. Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârșite de El.
18. Deci zicea: „Cu ce este asemenea împărăția lui Dumnezeu? Și cu ce o voi asemăna?
19. Asemenea este grăuntelui de muștar pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s-a făcut pom și păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui“.
20. Și iarăși a zis: „Cu ce voi asemăna împărăția lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului pe care l-a luat o femeie și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată“.
22. Și trecea prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim.
23. Și I-a zis cineva: „Doamne, puțini sunt oare cei care se mântuiesc?“ Iar El le-a zis:
24. „Siliți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă; v-o spun Eu vouă că mulți vor căuta să intre și nu vor putea.
25. De-ndată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, iar voi veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, El, răspunzând, vă va zice: Nu știu de unde sunteți.
26. Atunci veți începe să ziceți: în fața Ta am mâncat și am băut, și Tu în piețele noastre ai învățat.
27. Și El vă va spune: Nu știu de unde sunteți: depărtați-vă de la Mine toți lucrătorii nedreptății.
28. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacob și pe toți profeții în împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară.
29. Și vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă întru împărăția lui Dumnezeu.
30. Și iată, sunt unii de la urmă care vor fi întâi, și sunt cei dintâi care vor fi la urmă“.
31. În ziua aceea s-au apropiat de El unii din farisei, zicându-I: „Ieși și du-te de aici, că Irod vrea să te omoare“.
32. Și El le-a zis: „Duceți-vă și spuneți-i acestei vulpi: Iată, Eu scot demoni și fac vindecări astăzi și mâine, și a treia zi Mă împlinesc.
33. Dar astăzi și mâine și-n ziua următoare trebuie să umblu, că nu este cu putință ca vreun profet să piară în afara Ierusalimului.
34. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeți și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi așa cum își adună cloșca puii sub aripi..., și voi n-ați vrut.
35. Iată, vi se lasă casa pustie; că vă spun Eu vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“