1. Într-adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care ne-ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârșiți pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n-ar mai avea nici o conștiință a păcatelor?
3. Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor,
4. și aceasta, pentru că-i cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele.
5. Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă și prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit un trup;
6. arderi-de-tot și jertfe pentru păcat nu ți-au plăcut.
7. Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărții –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule.
8. Zicând mai sus că jertfă și prinoase și arderile-de-tot și jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu ți-au plăcut – cele ce se aduc după lege –;
9. atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Așadar, El desființează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea.
10. Întru această voință suntem noi sfințiți, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos.
11. Orice preot stă în fiecare zi slujind și de mai multe ori aducând aceleași jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele;
12. Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S-a așezat de-a dreapta lui Dumnezeu,
13. așteptând ca de aci-nainte vrăjmașii Săi să fie puși așternut picioarelor Sale.
14. Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârșit pe cei ce se sfințesc.
15. Este și ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturisește; căci după ce a zis:
16. Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, și-n cugetele lor le voi scrie
17. și de păcatele lor și de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.
18. Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele.
19. Prin urmare, fraților, având noi îndrăznire să intrăm în altar prin sângele lui Hristos,
20. pe calea cea nouă și vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
21. și având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,
22. să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinței, stropindu-ne inimile spre curățire de toată conștiința cea rea și spălându-ne trupul cu apă curată;
23. să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit;
24. și unii către alții să luăm seama spre a ne îndemna la iubire și la fapte bune;
25. să nu ne părăsim propria noastră adunare, așa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeți că Ziua aceea se apropie.
26. Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate,
27. ci o-nfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici.
28. Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori;
29. cu cât mai aspră credeți voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și I-a nesocotit sângele testamentului prin care s-a sfințit, și a batjocorit Duhul harului?
30. Căci noi Îl cunoaștem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Și încă: Domnul va judeca pe poporul Său.
31. Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!
32. Amintiți-vă însă de zilele de dinainte când, după ce ați fost luminați, ați îndurat o grea luptă cu suferințele,
33. uneori în fața lumii fiind supuși la defăimări și necazuri, alteori făcându-vă părtași cu cei ce sufereau în acest fel.
34. Că-mpreună ați pătimit cu cei închiși, și cu bucurie ați primit răpirea averilor voastre, știind că aveți o avere mai bună și care rămâne.
35. Așadar, nu vă lepădați încrederea, aceasta având o mare răsplată.
36. Fiindcă nevoie aveți de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucurați de făgăduință.
37. Că încă puțin, foarte puțin, și Cel ce va să vină va veni și nu va-ntârzia;
38. cel drept al Meu din credință va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el.
39. Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului.