1. Astfel că și noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază și tot păcatul ce cu ușurință ne-mpresoară, și cu stăruință să alergăm la întrecerea ce ne stă-nainte,
2. cu ochii țintă la Cel ce începe credința și o desăvârșește, la Iisus, Cel ce-n locul bucuriei care-I stătea-nainte a îndurat crucea, în disprețul rușinii, și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Gândiți-vă dar la Cel ce asupră-și a răbdat de la păcătoși o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsați pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre.
4. Voi încă nu v-ați împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul
5. și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;
6. căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubește și-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.
7. Dacă e să-ndurați, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu niște fii. Și care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă?
8. Dar dacă voi sunteți scutiți de această certare de care toți au avut parte, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii.
9. Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinții noștri după trup care să ne certe și pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, și prin aceasta să trăim?
10. Pentru că ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui.
11. Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la-nceput că e spre bucurie, ci spre-ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercați prin ea le pune-nainte roada cea pașnică a dreptății.
12. Pentru aceea, îndreptați-vă mâinile cele slăbite și genunchii cei slăbănogiți;
13. faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, așa încât ceea ce e șchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece.
14. Căutați pacea cu toți, și sfințenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,
15. veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu și ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasupra, să vă facă tulburare și prin ea să se-ntineze mulți;
16. să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru o singură mâncare și-a vândut dreptul de întâi-născut;
17. voi știți că și după aceea, vrând el să moștenească binecuvântarea, drumul i-a fost închis; că n-a mai aflat loc pentru pocăință, deși cu lacrimi îl căuta.
18. Fiindcă voi nu v-ați apropiat de un munte ce poate fi pipăit, și de foc arzător și de negură și de-ntuneric și de vijelie
19. și de glas de trâmbiță și de sunet al unor cuvinte în urma cărora cei ce le-au auzit rugatu-s-au ca nici un cuvânt să li se mai adauge,
20. deoarece nu puteau suferi porunca: Chiar fiară de se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.
21. Și atât de înfricoșătoare era priveliștea, încât Moise a zis: Înspăimântat sunt și mă cutremur!
22. Dimpotrivă, voi v-ați apropiat de muntele Sionului și de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc și de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare,
23. și de adunarea întâilor-născuți care sunt scriși în ceruri, și de Dumnezeu Judecător al tuturor, și de duhurile drepților celor ajunși la desăvârșire,
24. și de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, și de un sânge de stropire care grăiește mai bine decât acela al lui Abel.
25. Vedeți să nu-I întoarceți spatele Celui ce grăiește; că dacă n-au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăiește chiar din ceruri;
26. al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci și cerul.
27. Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.
28. De aceea, pentru că noi primim o împărăție de nezdruncinat, să mulțumim prin aceea că-ntru evlavie și frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.