1. Or, credința e ființarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute.
2. Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie.
3. Prin credință înțelegem noi că printr-un cuvânt al lui Dumnezeu întemeiatu-s-au lumile, cele ce se văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu par.
4. Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuși Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, și prin ea el încă vorbește, deși a murit.
5. Prin credință a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea și n-a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai-nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu.
6. Or, fără credință nu-i cu putință să fim bineplăcuți; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătitor Se face celor ce-L caută.
7. Prin credință, luând Noe dumnezeiască înștiințare despre cele ce încă nu se vedeau, cu evlavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; și prin ea a osândit el lumea și a devenit moștenitor al dreptății celei după credință.
8. Prin credință s-a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moștenire; și a plecat fără să știe-ncotro merge.
9. Prin credință a locuit el vremelnic în ținutul făgăduinței ca-ntr-un ținut străin, trăind în corturi cu Isaac și cu Iacob, cei împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe;
10. fiindcă el aștepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor și ziditor este Dumnezeu.
11. Prin credință însăși Sarra primit-a putere să zămislească fiu, deși trecuse de vârsta cuvenită, pentru că și L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise;
12. iată deci cum dintr-un singur om, și acela ca și mort, s-au născut atâția urmași – mulți ca stelele cerului și ca nisipul cel fără de număr de pe țărmul mării.
13. Întru credință murit-au toți aceștia, fără să fi primit roadele făgăduințelor, dar de departe văzându-le și îmbrățișându-le, și mărturisind că străini sunt ei și călători pe pământ.
14. Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-și caută patrie;
15. și dacă s-ar fi gândit la aceea din care ieșiseră, ar fi avut vreme să se-ntoarcă;
16. dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se rușinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate.
17. Prin credință l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la-ncercare; el, cel ce primise făgăduințele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut,
18. el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmașii tăi!
19. El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morți; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar și-n prefigurare.
20. Prin credință și-n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob și pe Esau.
21. Prin credință i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, și s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credință Iosif, spre sfârșitul său, a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23. Prin credință, când s-a născut Moise, a fost el ascuns de părinții săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: și nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credință Moise, când a crescut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. alegând ca mai bine să-ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare;
26. mai mare bogăție decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita-nainte, drept la răsplată.
27. Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca și cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit.
28. Prin credință a rânduit el Paștile și stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuți ai lor.
29. Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, în timp ce egiptenii, încercându-se și ei, au fost înghițiți.
30. Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de șapte zile-au fost înconjurate.
31. Prin credință Rahab desfrânata n-a pierit laolaltă cu cei nesupuși, fiindcă cu pace primise iscoadele.
32. Și ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de profeți,
33. care prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au astupat gurile leilor,
34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s-au întărit din propria lor slăbiciune, s-au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmașilor le-au preschimbat în fugă,
35. femei care și-au luat morții înviați; iar alții au fost chinuiți, nevrând să primească eliberarea, pentru a-și dobândi una mai bună, învierea;
36. iar alții au suferit batjocoriri și bice, și chiar lanțuri și-nchisoare,
37. au fost uciși cu pietre, sfârtecați, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și-n piei de capră, strâmtorați, necăjiți, înjosiți,
38. – ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munți, în peșteri și-n crăpăturile pământului.
39. Și toți aceștia, deși primiseră bună mărturie pe temeiul credinței lor, n-au primit roadele făgăduinței;
40. pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, așa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârșire.