1. Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câțiva bătrâni și cu un oarecare retor Tertul și i s-au înfățișat procuratorului împotriva lui Pavel.
2. Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: „Multa pace dobândită de noi prin tine și bunele întocmiri făcute acestui neam prin purtarea ta de grijă,
3. preaputernice Felix, totdeauna și pretutindeni cu toată mulțumirea le primim.
4. Dar, ca să nu te obosesc mai mult, te rog să ne asculți, pe scurt, cu bunătatea ta.
5. Că pe omul acesta noi l-am aflat ca pe o ciumă și ca pe un urzitor de răzvrătiri printre toți iudeii din lume, fiind el căpetenia eresului Nazarinenilor.
6. El a încercat să pângărească și templul; și noi l-am prins și am vrut să-l judecăm după legea noastră,
7. dar a venit tribunul Lysias și cu multă silnicie l-a smuls din mâinile noastre
8. și pârâșilor lui le-a poruncit să vină la tine. Tu însuți cercetându-l, de la el vei putea să cunoști toate învinuirile pe care i le aducem“.
9. Iar iudeii susțineau laolaltă, zicând că acestea așa sunt.
10. Și când procuratorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Știind eu că tu de mulți ani îi ești judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.
11. Tu poți să afli că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin.
12. Și nici în templu, nici în sinagogi și nici în cetate nu m-au găsit luându-mă la-ntrebări cu cineva sau făcând tulburare în mulțime,
13. nici nu pot să dovedească cele ce spun acum împotriva mea.
14. Dar pe asta ți-o mărturisesc: că potrivit Căii pe care ei o numesc eres, așa mă închin eu Dumnezeului părinților mei, crezând în toate cele scrise în lege și în profeți,
15. având în Dumnezeu o nădejde pe care și aceștia înșiși o așteaptă, că va să fie o înviere a morților – și a drepților, și a nedrepților.
16. Și întru aceasta mă străduiesc și eu, ca înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor să am întotdeauna o conștiință neîntinată.
17. Iar după mulți ani am venit să-i aduc neamului meu milostenii și prinoase,
18. când niște iudei din Asia m-au găsit, curățit, în templu, dar nu cu mulțime și nici cu gâlceavă.
19. Ei, aceia, ei trebuiau să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotrivă-mi;
20. sau măcar aceștia să spună, ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
21. dacă nu cumva doar acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat de voi“.
22. Dar Felix, cunoscând mai cu de-amănuntul cele despre Cale, i-a amânat, zicând: „Când se va coborî tribunul Lysias, atunci voi hotărî asupra pricinii voastre“.
23. Și i-a poruncit sutașului ca Pavel să fie păzit, dar să aibă tihnă și nimeni dintre ai lui să nu fie oprit să-i slujească.
24. Iar după câteva zile, Felix a venit cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, și a trimis să-l cheme pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Iisus.
25. Și vorbind el despre dreptate și despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s-a înfricoșat și i-a spus: „Deocamdată du-te, și când voi avea prilej te voi chema din nou...“;
26. nădăjduind el totodată că Pavel îi va da bani ca să-l elibereze; de aceea trimitea după el mai des și sta de vorbă cu el.
27. Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus și vrând Felix să le fie iudeilor pe plac, l-a lăsat pe Pavel legat.