1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, pe Pavel și pe alți câțiva înlănțuiți i-au dat în primire unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
2. Și urcându-ne într-o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonic.
3. Și a doua zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s-a purtat omenește cu Pavel și i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire.
4. Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
5. Și dac-am străbătut Marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
6. Și acolo a găsit sutașul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia și ne-a suit în ea.
7. Și după ce multe zile am plutit cu-ncetineală, de-abia am ajuns în dreptul Cnidului; și pentru că vântul nu ne slăbea, am plutit pe sub Creta spre capul Salmone.
8. Și cu greu trecând pe lângă el, am ajuns într-un loc numit Limanuri-Bune, de care era aproape orașul Lasea.
9. Și multă vreme trecând și mersul pe mare fiind primejdios, fiindcă și Postul trecuse, Pavel îi îndemna,
10. zicându-le: „Bărbaților, văd că drumul va să ne fie cu vătămare și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre“.
11. Dar sutașul s-a încrezut mai mult în cârmaci și în căpitanul corăbiei, decât în spusele lui Pavel.
12. Și cum limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plecăm de acolo și, de s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un liman din Creta cu deschidere spre vântul de miazăzi-apus și cel de miazănoapte-apus.
13. Și suflând ușor un vânt de miazăzi și crezând ei că sunt în stare să-și plinească gândul, au ridicat ancora și navigau cât mai aproape de Creta.
14. Și nu după multă vreme s-a stârnit asupra ei un vânt puternic numit Eurachilon
15. și a răpit corabia; și neputând ea să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duși în voia lui.
16. Și trecând pe lângă o insulă mică numită Cauda, cu greu am izbutit să fim stăpâni pe luntre;
17. și după ce au ridicat-o, au folosit ajutătoarele și au încins corabia pe dedesubt. Și temându-se să nu cadă în Sirta, au coborât pânzele și erau purtați așa.
18. Și tare fiind loviți de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura.
19. Și a treia zi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.
20. Și dacă timp de mai multe zile nu s-au arătat nici soarele și nici stelele și furtună mare ne amenința, orice nădejde de scăpare ni se luase.
21. Și nu mâncaseră de mult. Atunci Pavel, stând drept în mijlocul lor, le-a zis: „O, bărbaților, trebuia să mă ascultați pe mine și să nu fi plecat din Creta și-am fi scăpat de această vătămare și pagubă.
22. Și acum, vă îndemn să aveți curaj; că nici un suflet dintre voi nu va pieri, decât numai corabia.
23. Că-n această noapte mi-a stat înainte un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin eu și Căruia-I slujesc,
24. zicând: Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai în fața cezarului; și iată, Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce călătoresc cu tine pe corabie.
25. De aceea, bărbaților, aveți curaj, fiindcă eu Îi cred lui Dumnezeu că așa va fi după cum mi s-a spus.
26. Trebuie, dar, să dăm de o insulă“.
27. Și când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtați încoace și încolo pe Adriatica, pe la miezul nopții corăbierii au presimțit că li se apropie un țărm.
28. Și aruncând măsura, au găsit douăzeci de stânjeni; dar dacă s-au îndepărtat puțin și au măsurat din nou, au găsit cincisprezece stânjeni.
29. Și temându-se ca nu cumva să dăm de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei; și doreau să se facă ziuă.
30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie și coborau luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă și ancorele din partea de dinainte a corăbiei.
31. Pavel a zis către sutaș și către oșteni: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți să scăpați“.
32. Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă.
33. Iar înainte de a se face ziuă, Pavel îi ruga pe toți să mănânce, zicându-le: „Paisprezece zile sunt astăzi de când așteptați și postiți, fără să gustați nimic.
34. De aceea, vă rog să mâncați, fiindcă aceasta e spre mântuirea voastră. Că nici unuia din voi, un fir de păr din cap nu-i va pieri“.
35. Și dacă a zis acestea, a luat pâine și, mulțumind lui Dumnezeu în fața tuturor, a frânt și a început să mănânce.
36. Și prinzând toți curaj, au mâncat și ei.
37. Și eram în corabie, de toți, două sute șaptezeci și șase de suflete.
38. Și săturându-se de bucate, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.
39. Și când s-a făcut ziuă, ei nu recunoșteau pământul, ci vedeau un sân de mare cu țărm nisipos, în care voiau să împingă corabia, dac-ar fi fost cu putință.
40. Și au desfăcut ancorele și le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor; și ridicând în bătaia vântului pânza cea mică din față, țineau spre țărm.
41. Și când au dat de un dâmb de nisip, au înțepenit corabia. Și înfigându-se partea de dinainte, stătea neclintită; iar partea de dinapoi se sfărâma sub puterea valurilor.
42. Iar ostașii s-au sfătuit să-i omoare pe cei de sub pază, ca să nu scape vreunul înotând.
43. Dar sutașul, vrând să-l ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor și a poruncit ca aceia care pot să înoate să se arunce primii și să iasă la uscat,
44. iar ceilalți: care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Și așa au ajuns să scape cu toții la uscat.